Pana in zilele noastre, ganditorul evreu-spaniol, rabinul Moses ben Maimon - cunoscut evreilor religiosi sub numele de Rambam si lumii intregi sub numele grecesc de Maimonide - si invatatul evreu-francez, rabinul Shlomo ben Itzhak - cunoscut in general sub numele de Rashi - raman cei mai studiati  invatati evrei. Maimonide este considerat cel mai mare filozof si intelectual al iudaismului medieval, iar Rashi este considerat cel mai mare invatator al acestuia. Acesti oameni sunt doi dintre cei mai influenti si importanti ganditori evrei ai tuturor timpurilor.

Rabinul MOSES BEN MAIMON (1135-1204)

Epoca de aur a evreilor spanioli
Perioada dintre secolele zece si doisprezece este cunoscuta sub numele de "epoca de aur a evreilor spanioli". De-a lungul acestor trei secole, cea mai mare parte a Spaniei a fost guvernata de o serie de conducatori musulmani neobisnuit de toleranti (guvernarea musulmana a Spaniei a inceput in 711 si a durat in unele parti ale tarii pana in 1492). In aceasta perioada, viata culturala si religioasa evreieasca a inflorit si multi evrei si-au asumat roluri importante si influente in societate, inclusiv inalte pozitii de conducere. In timpul acestei epoci de aur au existat numerosi poeti si filozofi evrei de seama care au adus contributii importante, nu numai  civilizatiei  evreiesti ci si intregii societati. Timp de multi ani, acesti evrei au convietuit in armonie alaturi de vecinii lor musulmani, traind si lucrand impreuna cu ei, dar pastrandu-si identitatea evreieasca si convingerile religioase.

"De la Moise pana la Moise, nu a existat nici unul ca Moise"
O expresie populara evreieasca din Evul Mediu declara ca "De la Moise pana la Moise, nu a existat nici unul ca Moise." Primul Moise la care se refera expresia este, bineinteles, marele conducator al poporului evreu care i-a scos pe evrei din Egipt, a primit Torah pe muntele Sinai si i-a adus pe evrei pe pamantul Israelului. Al doilea se refera la rabinul Moses ben Maimon. Aceasta expresie, comparandu-l pe Maimonide cu Moise care a primit Torah si a ajutat la transformarea poporului evreu intr-o natiune civilizata si cu frica de Dumnezeu, reflecta contributia extraordinara pe care a avut-o Maimonide la iudaism

Moses ben Maimon s-a nascut la Cordoba, in Spania, pe 30 martie 1135 intr-o familie distinsa si educata. In 1159 familia a parasit Spania si a plecat la Fez, in Maroc, din cauza persecutarii evreilor din Cordoba de catre o secta islamica fanatica. La Fez, Maimonide a inceput sa studieze medicina, dar familia sa a fost nevoita sa fuga din nou din calea persecutiei si s-a mutat in Palestina. In final s-au stabilit in anii 1160 la Fostat, langa Cairo, in Egipt. Aici erau liberi sa practice iudaismul. La scurt timp dupa sosire, tatal si mama lui Maimonide au murit, iar Maimonide a inceput sa practice medicina pentru a-si intretine familia. Renumele sau ca medic s-a raspandit si acesta a devenit curand medicul sultanului Saladin si al familiei sale. De asemenea, Maimonide a tinut cursuri la spitalul din regiune, a avut un cabinet particular si a fost conducator al comunitatii evreiesti. Maimonide a murit pe 13 decembrie 1204 si a fost inmormantat la Tiberias, in Israel, langa Marea Galileei.

Scrierile acestui invatat evreu al secolului XII acopera o gama impresionanta de subiecte. Maimonide a fost primul care a scris un cod sistematic al legilor evreiesti, Mishneh Torah. De asemenea, a produs una dintre cele mai importante afirmatii filozofice ale iudaismului, Ghidul sovaielnicului; a publicat un comentariu al intregii Mishna (Mishna, impreuna cu Talmudul, formeaza Torah Orala, adica un comentariu legal asupraTorei, explicand cum ar trebui sa fie urmate poruncile lui Dumnezeu); si a scris numeroase carti de medicina si stiinta.

Principala contributie a lui Maimonide la viata evreieasca este Mishneh Torah, codul legilor evreiesti. Intentia lui a fost sa compuna o carte care sa-i ghideze pe evrei in comportamentul lor in toate situatiile, doar prin citirea Torei si a codului sau, fara sa fie nevoiti sa caute zile in sir in Talmud. Aceasta lucrare a intampinat rezistenta din partea multor evrei traditionalisti care se temeau ca oamenii se vor baza pe codul lui Maimonide si nu vor mai studia Talmudul. In ciuda acestei rezistente, Mishneh Torah a devenit un ghid standard al vietii evreiesti, studiat si in ziua de astazi. Mai tarziu a servit ca model pentru Shulkhan Arukh, codul legii evreiesti compus in secolul XVI, considerat si in ziua de azi o autoritate in domeniu.

Maimonide a formulat de asemenea un credo al iudaismului pe care l-a exprimat in eseul sau Cele Treisprezece Articole ale Credintei. Printre altele, acest credo afirma credinta in unicitatea lui Dumnezeu, originea divina a Torei si viata de apoi. Cea de-a doisprezecea afirmatie de credinta - "Cred din inima in venirea lui Mesia si, chiar de va intarzia, eu tot il voi astepta" (Ani ma'amin be'emuna shelema be'vi'at haMaschiach, ve'af al pi she'hitname'ah ani ma'amin) -, binecunoscuta evreilor din toata lumea, era rostita de evreii condusi spre camerele de gazare ale nazistilor.

Ghidul sovaielnicului al lui Maimonide, initial scris in araba si finalizat in decurs de 15 ani, a stimulat filozofi si savanti religiosi - in lumea evreieasca si neevreiasca - timp de multe generatii dupa moartea sa. Din punct de vedere filozofic, Maimonide a fost un rationalist religios. El credea ca ratiunea trebuie sa conduca toate lucrurile, atat timp cat doctrinele absolute ale Torei nu sunt sacrificate. Ghidul sau incurajeaza cautarea unei filozofii rationale a iudaismului. Majoritatea scrierilor filozofice din Ghidul lui Maimonide se refera la Dumnezeu si la alte probleme filozofice de interes general, nu exclusiv evreiesc. Scrierile filozofice si teologice ale lui Maimonide au influentat nu numai ganditori evrei, ci si importanti ganditori crestini precum Thomas Aquinas, Albertus Magnus si Gottfried Wilhelm Leibniz.

In 1985, la aniversarea a 850 de ani de la nasterea lui Maimonide, Natiunile Unite au tinut o conferinta la Paris in onoarea acestuia. Vitali Naumkin, un savant rus, a afirmat cu aceasta ocazie: "Maimonide este poate singurul filozof din Evul Mediu, si poate si de astazi, care simbolizeaza confluenta a patru culturi: greco-romana, araba, evreieasca si occidentala." Un alt savant, Shlomo Pines, a declarat ca "Maimonide este filozoful cel mai influent al Evului Mediu, si foarte posibil, din toate timpurile." Intr-adevar, multe dintre lucrarile lui - inclusiv scrieri minore despre medicina, astrologie si fizica - sunt inca studiate in zilele noastre. Invataturile lui Maimonide au avut o influenta deosebita in lumea neevreieasca si scrierile sale evreiesti au ajutat la formarea iudaismului de astazi. Dupa cum declara zicala evreieasca medievala, "De la Moise pana la Moise, nu a existat nici unul ca Moise."