Din momentul in care a erupt pe scena Hollywoodului in Funny Girl, facand cu ochiul in timp ce rostea nemuritoarea fraza "Hello, gorgeous" propriei imagini in oglinda, si pana la lansarea in 1996 a filmului ei The Mirror Has Two Faces, nu a fost nimeni care s-o egaleze pe Barbra Streisand.

In 24 Aprilie, s-a nascut departe de Broadway, in Brooklyn, cel de-al doilea copil al lui Emmanuel si Diana (Rosen) Streisand. Cincisprezece luni mai tarziu, Emmanuel Streisand moare intr-un atac cerebral iar familia ajunge sa traiasca aproape in  saracie. Diana Streisand se angajeaza pe post de contabila, pentru a-si intretine copiii: Barbara Joan si Sheldon, aceasta slujba lasandu-i putin timp de petrecut cu copiii. Situatia se inrautateste in 1949 cand se marita cu Louis Kind, care era, dupa Streisand, "alergic la copii". Cuplul da nastere inca unui copil, Rosalind (schimbat mai tarziu in Roslyn). Apoi se despart, se impaca, si in final divorteaza.

Streisand termina Liceul Erasmus in 1959 avand o mare pasiune pentru teatru si o medie impresionanta de 10. Educatia ei se termina probabil in Brooklyn, dar distinctiile academice nu se sfarsesc aici. In Mai 1995, primeste un titlu de doctor onorific de la Brandeis, in timp ce mai devreme, in acelasi an a tinut o conferinta la Harvard.

Imediat ce termina liceul, in ciuda protestelor mamei ei, isi paraseste casa pentru a-si urma cariera aleasa in Manhattan. In asteptarea gloriei, Streisand munceste in tot felul de locuri ciudate. Incearca sa se inscrie in faimosul Actors Studio, dar nu reuseste, astfel incat incepe sa ia lectii de actorie cu un prieten, Alan Miller, cu care munceste din greu pentru desavarsirea profesionala. Se muta apoi cu un alt prieten actor, Barry Dennen, care o indruma spre cantat, ajutand-o sa introduca cantecul in cadrul unui eveniment teatral. Prima sa aparitie intr-o noua abordare complexa, a avut loc intr-un spectacol saptamanal de talente la Lion Club, unul dintre primele cluburi de homosexuali din New York.

Scena barului subteran inlesnea senzatia de sine si simtul umorului, fapt ce i-a permis lui Streisand sa se desfasoare in voie: Outsidera isi gasise in sfarsit un loc in care era apreciata si aplaudata. Ziaristul Shaun Considine isi aminteste, "dupa stingerea ultimei note a cantecului a primit intaia ei ovatie, a avut prima sa victorie." Angajata pentru o saptamana, Streisand a ramas la Lion Club pentru trei, unde si-a facut un repertoriu idiosincratic, si si-a format un stil propriu. Vestea s-a dus din gura in gura, iar rezultatul a fost o multime de oameni veniti in fiecare sera pentru a o asculta pe Streisand. Ea a devenit peste noapte un simbol al homosexualilor, si a ramas asa intotdeauna.

Dupa succesul repurtat in cabaretul de homosexuali, lui Streisand i s-a oferit o slujba la un club din apropiere, Bon Soir, fapt ce I-a dublat veniturile saptamanale. Inca o data, angajamentul a fost prelungit imediat, de la trei la treisprezece saptamani.Muncea din greu pentru fiecare reprezentatie, iar publicul o rasplatea oriunde s-ar fi aflat: New York, Detroit, Cleveland, sau St. Louis. In 1961, isi face debutul in televiziune in The lack Paar Show, insa rolul Miss Marmelstein in I Can Get It for You Wholesale de pe Broadway, o ridica pe Streisand, la numai nouasprezece ani pe piedestalul vedetelor.

Rolul Miss Marmelstein este adaptat pentru ea, incluzandu-se noi cantece. Spectacolul a jucat noua luni, avand recenzii mai mult decat laudative. Streisand obtine mai mult decat o critica buna in Wholesale - obtine inima partenerului sau, Elliott Gould. Cei doi se casatoresc in 1963. In 1966, au un fiu, Jason Emmanuel. In 1969, se separa, iar in 1971 divorteaza, cu toate ca ulterior sarbatoresc impreuna bar mitzvahul fiului lor Jason.

Cu toate ca prestatia lui Streisand in rolul Miss Marmelstein i-a conferit o vizibilitate mediatica, i-au trebuit luni intregi pana sa semneze contractul cu Columbia Records. Avea, se pare, o prsonalitate prea diferita pentru gustul lor: prea Brooklyn, prea Broadway, prea Evreica, prea speciala, prea excentrica, prea neatragatoare. Cantecele ei erau prea vechi si prea obscure, iar stilul ei era prea homo. In fine, in primavara anului 1964, The Barbra Streisand Album a fost scos pe piata si a ramas in istorie: a rezistat in topuri mai mult de optsprezece luni, propulsand-o pe Streisand ca una dintre cele mai populare vedete americane din toate timpurile.

Drumul de la Barbara la Barbra, de la Manhattan la Malibu, nu a fost nici drept si nici intotdeauna usor. Dupa debutul fulminant in Funny Girl in 1968, Streisand ii sufla rolul din Hello, Dolly! lui Carol Charming, care facuse din Dolly Levy un nume de referinta. Acceptarea unui rol de petitoare intre doua varste nu a fost o miscare buna pentru cariera ei, iar filmul a fost un esec. Albumul ei a ramas doar pe locul 49 in top, o pozitie nedemna pentru o vedeta. Castigatoare a unui premiu Oscar pentru Funny Girl, Streisand nu a fost nici macar nominalizata pentru Hello, Dolly! Urmatorul ei film, On a Clear Day You Can See Forever, a fost aproape sa nu fie difuzat, iar coloana sonora s-a vandut foarte slab -pana la lansarea The Owl and the Pussycat in 1970.

Apoi a urmat "What's Up, Doc?" cu Ryan O'Neal (se vor intalni din nou in The Main Event - unde au lansat nebunia fitnessului). Era din nou un star. In 1973, The Way We Were ii va aduce nu numai mai multi bani, faima si admiratori, dar si primul hit pe locul intai in topuri. La vremea aceea, participase deja in politica, la prima sa colectare de fonduri pentru George McGovern (actiune care o va inscrie pe lista dusmanilor lui Richard Nixon). Pana la sfarsitul anilor 70, Streisand jucase in remake-ul rock al filmului A Star Is Born cu Kris Kristofferson si colaborase cu cant-autorul Barry Gibb pentru best sellerul ei Guilty. Era pe drumul gloriei.

In septembrie 1981, idolizata si idolatrizata, Streisand inregistreaza "Memory" din musicalul lui Andrew Lloyd Webber Cats. Dupa Considine, pe vremea aceea la Columbia Records, Streisand a refuzat sa inregistreze "Don't Cry for Me Argentina" din Evita pentru ca o considera pe Eva Peron "fascista." Albumul Memories a castigat discul de platina, desi continea doar doua piese noi.

Urmatorul ei proiect a fost foarte chutzpa, si i-a adus atat stima cat si critici. Streisand regizeaza si joaca in versiunea cinematografica a povestii lui Isaac Bashevis Singer, Yentl. Cu toate ca filmul a avut incasari notabile, a generat cronici favorabile, si a inspirat miscarea feminista, ea nu a obtinut o nominalizare la Premiile Academiei (filmul a luat un Oscar pentru muzica). Iar Singer nu a considerat ca filmul respecta textul original.

Marcata de acest esec doar pentru o scurta perioada, Streisand ajunge in lumina reflectoarelor din nou, in felul ei, impunandu-si propriile conditii cu The Broadway Album. Inceputul albumului consta intr-o discutie pe care Streisand o are cu doi consilieri, care ii spun ca albumul nu se va vinde - si totusi ajunge pe locul intai in topuri si obtine doua premii Grammy. In 1991, isi incearca din nou mana regizand si jucand (fiind totodata si producatoare) intr-un film dupa Pat Conroy The Prince of Tides. Si din nou, in ciuda cronicilor bune si a succesului de box office, Streisand este ocolita de Academia de Film. Ea isi canalizeaza energia asupra campaniei electorale a lui Bill Clinton. In noiembrie 1996 lanseaza un nou film in care joaca, si pe care il produce si regizeaza, The Mirror Has Two Faces. Filmul a avut succes la public, dar majoritatea cronicilor au fost negative.

Pana in prezent Streisand a jucat in saisprezece filme, acoperind toate genurile - comedie, drama, musical - pe rand. Oricare ar fi subiectul filmului, Streisand este in mod categoric si evident Evreica. A dat viata multor personaje tipic Evreiesti: Fanny Brice in Funny Girl si Funny Lady; Dolly Levy in Hello, Dolly!; adolescentul yeshiva care de fapt este o adolescenta in Yentl; si psihiatrul evreu in The Prince of Tides. In fapt, chiar si atunci cand joaca roluri ne-Evreiesti, ea ramane esentialmente Evreica, si isi joaca rolul cu convingere si curaj. Chiar si rolul principal din clasicul A Star Is Born ea il joaca Evreieste, si insista sa joace rolul Rose in maniera Evreiasca in The Mirror Has Two Faces, la origine o farsa franceza.

Inainte de Streisand, se considera ca o actrita care isi arata evident originea Evreiasca, nu putea obtine un rol. Acum, la treizeci de ani dupa aparitia lui Streisand, o actrita cu trasaturi de Evreica sau diferita din punct de vedere etnic are un atu. Esenta Evreiasca a lui Streisand nu este un rol, ci un stil de viata. S-a dovedit generoasa in cauza Evreiasca si a contribuit la acte de caritate in SUA si in Israel, in memoria tatalui ei, un pedagog. Cand a fost intrebata de ce joaca, Streisand a raspuns ca nu pentru bani." Am destui bani, multumesc lui Dumnezeu, si nu caut decat un motiv ca sa ii donez. Nu am nevoie de nimic altceva", a declarat ea ziarului New York Times in 1983.

Streisand conduce proiecte ecologice si strange cu devotament fonduri pentru democrati, si a strans atat de multi bani pentru campania electorala a lui Bill Clinton din 1992 incat a fost invitata la inaugurare. Mai tarziu a condus boicotul unei statiuni de ski din Colorado care adoptase Propunerea 2, de a nu acorda nici un sprijin legal homosexualilor si lesbienelor, chiar in cazurile cele mai exreme de discriminare. " Acesta este momentul sa spunem hotarat ca climatul moral din statul Colorado nu mai poate fi acceptat, si daca ni se cere, trebuie sa refuzam sa le facem jocul."

Pozitia adeseori curajoasa a lui Streisand ii aduce admiratia si loialitatea deplina a admiratorilor de pretutindeni. La Harvard, a si-a explicat filosofia: "Stiu ca va vorbesc mai elocvent prin filmele mele, decat prin orice discurs as incerca sa tin. De aceea, ca artist, am ales sa fac filme despre subiecte si probleme care ma preocupa, fie ca e vorba de lipsa de egalitate a femeii in Yentl, sau ca am produs un film despre colonelul Grethe Cammermeyer, care a fost data afara din armata pentru ca a spus adevarul despre sexualitatea ei."
 
Si cu toate acestea in aparitiile publice ca actrita si cantareata, Streisand isi construieste cu grija imaginea. Are un evident talent nativ, dar a luat multe lectii de actorie. Canta pentru un public restrans, dar apare rareori in public din cauza tracului. La Hollywood are reputatia de femeie aroganta, dar este de fapt nesigura prin natura. Streisand este o perfectionista, care isi dedica tot timpul si energia proiectelor cinematografice, si totusi Hollywood-ul o tachineaza.

Streisand, fara a avea pareri de rau despre obsesia de a avea control deplin asupra albumelor si filmelor ei, considera ca criticile sunt o dovada a sexismului. "Desigur ca vreau sa am control deplin si permanent asupra a ceea ce fac. Stiti, publicul imi cumpara filmele si muzica tocmai pentru ca le controlez, pentru ca sunt o perfectionista, pentru ca imi pasa."

Admiratorii lui Streisand cred ca ei au dreptate, si o iubesc. In lunga ei cariera Streisand a adunat o armata de fani, printre care Tony Bennett, al carui album din anul 1995 Here's to the Ladies incepe cu un tribut adus lui Streisand si cantecului ei de referinta "People": "e la inceputurile ei umile pana la gloria in teatru, numeni nu a avut mai mult succes ca Barbara. Ea este in culmea gloriei." Filmele ei, albumele si rarele aparitii publice continua sa bata toate recordurile. Admiratorii ei sunt uniti in dragostea lor pentru vedeta cu talente diverse si in ura pentru acei critici care cauta subiecte de senzatie. Exista fan cluburi Barbara Streisand, reviste pentru fani, site-uri pe Internet, colectionari de obiecte legate de Streisand, grupari Streisand, sau pur si simplu simpatizanti ai lui Streisand. Cei mai activi dintre acestia tocmai au deschis un magazin in California numit, sugestiv, Hello Gorgeous. Pentru fanii ei, Streisand este o deschizatoare de drumuri care si-a creat propriul stil si o frumusete aparte. Munca ei de o viata, care se oglindeste in muzica si filme, dar si in actiunile ei politice, este o noua definitie si o noua viziune asupra acestor termeni - frumusete,stil, femeie, activist politic - facuta in stilul ei caracteristic.

Deopotriva admiratorii si cei care o critica  sunt de acord ca Streisand este extraordinar de talentata pe scena. Marvin Hamlisch, care era pianistul ei acompaniator in 1962 si in 1973 ii scria muzica pentru filmul de succes The Way We Were, isi aduce aminte cu respect si fascinatie de inteligenta ei in frazarea muzicala: Nimic nu era imposibil pentru vocea aceea, si avea un gust muzical instinctiv care dadea o nota de genialitate tuturor cantecelor ei." Este la fel de naturala cand canta balade sau rock, cand joaca roluri de curva sau Hasid, cand regizeaza un film sau il produce, cand isi construieste imaginea sau isi decoreaza casa.

In numarul din martie 1997 al revistei Out, designerul Isaac Mizrahi isi aminteste ca in tineretea lui, Streisand era unul din modelele'sale. Aparent nu-si gasea locul, dar reusea sa convinga pe toata lumea, inclusiv pe mine, ca este frumoasa. Este frumoasa, dar nu dupa canoanele clasice ale esteticii."

A inregistrat cincizeci de albume - dintre care treizeci au castigat discul de aur si douazeci discul de platina, ceea ce o face una dintre cele mai indragite cantarete din toate timpurile. Mai mult, multe din albumele ei contin hituri. A jucat in saisprezece filme de marca, dintre care a regizat trei. Continua sa dea concerte live cu casa inchisa. Aparitiile sale la televiziune au adus-o in casele a milioane de oameni, din Burbank pana in Bronx. Pe langa toate acestea, nenumaratele contributii filantropice pentru cauze nobile din cele mai diverse stau marturie a faptului ca Streisand este mai mult decat o vedeta exceptional de talentata si realizata.

Barbra Streisand este mai mult decat un model pentru cultura de masa. Ea este o diva. Un superstar. Este  senzationala. Incepand din anii 60, a castigat mai multe tipuri de distinctii (Emmy, Grammy, Oscar, special Tony) decat orice alta vedeta in lumea spectacolului si a vandut mai multe discuri decat orice alta vedeta in afara de Beatles. Este nemuritoare, eterna, fenomenala. A castigat fiind ea insasi intr-un oras care se hraneste din iluzii, si a reusit toate acestea fara oglinzi si trucuri.