Considerat parintele sionismului modern, THEODOR HERZL (Binyamin Ze'ev; 1860-1904), s-a nascut la Budapesta intr-o familie de evrei bogati, dar asimilati. Herzl a trecut prin ritualul Bar-Mitzvei, dar mama sa l-a crescut in traditia Iluminismului. Poate intalnirea cea mai semnificativa a lui Herzl cu religia sa a fost atunci cand a parasit o Societate a Studentilor Germani din cauza antisemitismului acesteia. Acest lucru a fost legat de interesul crescand al lui Herzl in problema evreiasca revalenta in acel moment: In mijlocul unui anti-semitism crescand, ce ar trebui sa faca evreii - sa se izoleze si mai mult sau sa se asimileze?

Herzl a terminat dreptul la Viena, dar s-a lasat curand de aceasta profesie pentru a deveni scriitor. A scris o serie de piese care au fost puse in scena si primite foarte bine, precum si niste povestiri filosofice. Din octombrie 1891 pana in iulie 1895 Herzl a fost corespondentul la Paris al ziarului vienez Neue freie Presse, ziarul liberal cel mai influent in acel timp. Sporirea anti-semitismului in Franta a starnit interesul lui herzl fata de problema evreiasca, iar in august 1892 a publicat in Neue freie Presse un articol despre antisemitii francezi. Cazul Dreyfus din 1894, cand capitanul din armata franceza, Alfred Dreyfus, a fost acuzat de tradare si transformat in tap ispasitor pentru ca era evreu, l-a condus pe Herzl la concluzia finala. A luat parte la proces in calitate de corespondent al Neue freie Presse si a fost martor la comportamentul violent al gloatei pariziene cand ofiterul evreu nevinovata fost umilit in public intr-o ceremonie in care i-au fost smulse insignele si emblemele militare (5 ianuarie 1895). Ascultand cum se striga "moarte evreilor," Herzl s-a convins ca singura solutie era exodul masiv al evreilor din locurile unde traiau, infestate de anti-semitism, si reasezarea lor intr-un teritoriu propriu. A decis sa se ocupe de realizarea acestei idei.

Mai intai Herzl si-a prezentat ideile numai evreilor bogati si influenti cum ar fi baronul Maurice de Hirsch. Planul lui a fost intampinat cu scepticism. In final, s-a decis sa isi prezinte ideile publicului. Si-a remodelat lucrarile intr-o carte intitulata "Statul evreiesc". In cursul aceluiasi an au aparut traduceri in ebraica, engleza, franceza, rusa si romana.

Ideea care sta la baza acestei lucrari este ca problema evreiasca nu poate fi rezolvata prin asimilare pe deoparte din cauza antisemitismului, iar pe de alta parte din cauza dorintei evreilor de a supravietui. Evreii sunt un popor (Volk)  - un singur popor; soarta grea a evreilor - care va deveni cu siguranta si mai grea din cauza conditiilor economice si sociale anormale in care evreii traiau ca straini in toate tarile - poate fi transformata intr-o forta pozitiva de magnitudine enorma numai printr-o solutie politica: infiinsarea unui stat evreiesc independent cu consimtamantul marilor puteri. Crearea conditiilor politice penru stabilirea evreilor era o preconditie pentru migrarea in masa organizata si pentru colonizare. Statul ar trebui format in concordanta cu un plan, la scara larga, folosind toate descoperirile tehnice si stiintifice si intr-un spirit de progres social (cum ar fi ziua de lucru de sapte ore, fapt simbolizat pe drapelul national prin sapte stele).

Der Judenstaat a fost primit cu reactii mixte de diversele parti ale poporului evreu. Majoritatea evreilor din vestul europei au atacat presupunerile lui Herzl si au respins planul acestuia; chiar si unii dintre Hovevei Zion atat din Europa de est cat si in Europa de vest s-au opus acestui plan, considerandu-l de natura prea extremista. Totusi, cea mai mare parte a Hovevei Zion si studentii sionisti din Austria si din alte tari au raspuns cu entuziasm extrem la ideea lui Herzl si l-au rugat sa-si asume conducerea grupurilor care se dedicau realizarii acestui plan. Astfel, Herzl a devenit liderul a ceea ce de atunci incolo s-a numit miscarea sionista.

Herzl si-a urmarit scopurile politice prin apeluri catre sefii de state si catre evreii prominenti din acele timpuri. A negociat cu Kaiserul Wilhelm al doilea si a avut doua intrevederi cu el. A negociat cu sultanul Turciei, care conducea Palestina in acel timp, si cu Marea Britanie, unde s-a ridicat propunerea stabilirii in Uganda, dar aceasta a fost respinsa. Dezamagirea pe aceste planuri l-a impins pe Herzl sa organizeze poporul evreu pentru a crea un stat evreiesc in Erez Israel. A promovat aceasta idee cu mult elan si pe 6 martie 1897, la o conferinta preliminara unde au participat reprezentantii societatilor Hovevei Zion in Germania, Austria si Galitia. Propunerea lui Herzl de a organiza un congres general sionist a fost acceptata. In ciuda opozitiei largi fata de ideea de a tine un congres, care se regasea chiar si intre membrii Hovevei Zion, Herzl a reusit sa convoace congresul ca prima adunarea nationala a evreilor care se luptau pentru renasterea poporului lor.

Pentru diseminarea ideilor sioniste, Herzl a infiintat un saptamanal, Die Welt, al carui prim numar a aparut pe 4 iunie 1897, avandu-l ca redactor sef pe Herzl. Herzl a dat si finantarea necesara pentru ziar. Primul Congres Sionist, tinut la Basel intre 29-31 august 1897, a fost prima adunare interteritoriala a evreilor pe o baza nationala si laica. Congresul a adoptat programul miscarii sioniste, care a devenit cunoscut ca Programul Basel, si a infiintat Organizatia Sionista Mondiala ca organizatie politica a "poporului evreu en route." Herzl a fost presedintele Primului Congres (precum si al celorlalte cinci congrese tinute in timpul vietii lui) si a fost ales presedinte al Organizatiei Sioniste Mondiale, pastrand aceasta functie pana la moartea sa.

Aceste lupte aprige, pe langa eforturile sale neincetate in numele cauzei sioniste, au dus la agravarea bolii sale de inima si imediat dupa terminarea sedintei a plecat la tratament la Franzensbad (astazi Frantiskovy Lazne), o statiune din Boemia. Nu si-a revenit si s-a intors la Viena. Curand dupa aceea, a plecat intr-o alta statiune, Edlach de langa Semmering, unde a facut pneumonie si a murit la 3 iulie 1904.

In timpul vietii Herzl i-a uimit pe toti ceicu care s-a intalnit prin infatisarea placuta si statura demna. Cei care ii cunosteau munca ii admirau viziunea, larghetea perspectivei sale politice, capcitatea sa organizatorica si dedicatia completa fata de cauza pe care o considera sacra. Dupa mortea sa, statura sa a crescut in importanta in lumea evreiasca si aproape a devenit o figura legendara. Nu a fost nevoie decat de cativa ani pentru ca rezultatele intreprinderilor sale sa devina vizibile: evreii au fost recunoscuti ca natiune si a fost deschis un nou capitol in istoria lor milenara. Herzl a transformat sionismul dintr-o miscare slaba si insignifianta intr-o organizatie mondiala si entitate politica pe care Marea Britanie era pregatita sa o accepte ca reprezentant autorizat al poporului evreu. Aceasta a dus la randul ei la Declaratia Balfour si in final la crearea statului Israel. Nu ii diminueaza insa meritele daca mentionam neajunsurile pentru care a fost criticat de contemporanii sai: ca era strain de traditia si cultura evreiasca si ca ignora semnificatia limbii ebraice pentru renasterea poporului evreu.

In ultimul sau testament, Herzl a cerut sa fie inmormantat langa mormantul tatalui sau in Viena pana cand evreii ii vor transporta ramasitele in Eret Israel. Astfel, in august 1949, putin dupa infiintarea statului Israel, ramasitele pamantesti ale lui Herzl au fost reinhumate pe Muntele Herzl din Ierusalim, iar in apropiere s-a construit un muzeu Herzl (incluzand biroul sau original de la Viena). Aniversarea mortii lui, 20 Tammuz, a fost declarata zi memoriala nationala in Israel. Motto-ul cartii sale "Vechea tara noua" "Daca vreti, nu este o legenda," a devenit sloganul inmtregii miscari sioniste si inca mai misca inimile evreilor din intreaga lume.