Scriitor si lexicograf evreu, considerat in general parintele limbii ebraice moderne si unul dintre primii conducatori sionisti activi. Nascut Eliezer Yizhak Perelman in Luzhky, Lituania, a adoptat cand a plecat in Palestina pseudonimul Ben-Yehuda, pe care il mai folosise in activitatea literara. Tatal sau, un hasid Habad, a murit cand Eliezer avea cinci ani.

Razboiul ruso-turc (1877-1878) si stradaniile natiunilor balcanice de a se elibera au starnit in Ben-Yehuda ideea renasterii poporului evreu pe pamantul sau ancestra. El sustinea ca poporul evreu, ca toate celelalte popoare, avea o patrie istorica si o limba istorica. Era nevoie sa se puna in practica o miscare nationala care sa dea inapoi poporului lui Israel tara si limba sa. In prefata dictionarului sau a scris: "In acele timpuri era ca si cum cerul s-ar fi deschis deodata si o lumina clara, incandescenta a strafulgerat in fata ochilor mei, si o voce interioara puternica mi-a rasunat in urechi: renasterea Israelului pe pamantul sau ancestral." S-a hotarat sa se stabileasca in Erez Israel si in 1878 a plecat la Paris sa studieze medicina pentru a putea avea o meserie cu care sa se intretina. A discutat cu cativa scriitori ebraici planul sau pentru o miscare nationala evreiasca, insa acestia nu au fost interesati. Articolul sau "She'elah Lohatah" ("O intrebare arzatoare") a fost publicat in Ha-Sahar a lui P. Smolenskin in 1879 sub numele de "E. Ben-Yehuda" (dupa ce Ha-Maggid il refuzase). A fost pentru prima data cand s-a propus ideea unui centru national spiritual in Erez Israel. Ben Yehuda a legat miscarea evreiasca de renastere nationala cu desteptarea europeana generala si a spus ca poporul evreu ar trebui sa invete de la popoarele europene care luptau pentru liberatate politica si renastere nationala. In acest eseu sunt anticipate principiile fundamentale ale sionismului spiritual: colonizarea tarii nu pentru intoarcerea intregului popor din exil, ci pentru crearea unui centru national menit sa salveze de la asimilare pe evreii raspanditi in toata Diaspora.

La Paris, Ben Yehuda l-a intalnit pe George (Getzel) Selikovitch, un jurnalist evreu, care i-a spus ca in calatoriile sale prin Asia si Africa vorbise ebraica cu evreii din aceste tari, asa ca ebraica nu era de fapt o limba moarta. Cand Ben-Yehuda s-a imbolnavit de tuberculoza in iarna lui 1878, s-a hotarat sa isi intrerupa studiile medicale si sa-si faca camin in climatul mai favorabil din Erez Israel. S-a inscris la seminarul pentru profesori de la Alliance Israelite Universelle pentru a se califica sa predea in Mikve Israel. Acolo a luat parte la conferintele asiriologului Joseph Halevy care sustinuse chiar din anii 1860 in Ha-Maggid ideea introducerii unor cuvinte ebraice noi. In 1880 Ben Yehuda a publicat doua articole in Ha-Havazzelet in care sustinea ca ebraica, mai degraba decat orice alta limba straina, sa devina limba de predare in scolile evreiesti din Erez Israel. In 1881, a plecat in Palestina. A calatorit prin Viena unde i s-a alaturat cunostinta lui din copilarie, Deborah Jonas, cu care s-a casatorit la Cairo. In octombrie 1881 au ajuns la Jaffa unde Ben-Yehuda si-a informat sotia ca de atunci inainte vor conversa numai in ebraica. Caminul lui Ben Yehuda a fost astfel primul din Palestina in care s-a vorbit ebraica, iar primul lui fiu, Ben Zion (mai tarziu numit Ithamar Ben-Avi), primul copil vorbitor de ebraica moderna.

Chiar din 1881, Ben Yehuda, impreuna cu Y.M. Pines, D. Yellin, Y. Meyuhas si A Mazie, a infiintat societatea Tehiyyat Israel bazata pe cinci principii: munca la camp si extinderea populatiei productive a tarii; renastera ebraicii vorbite; crearea unei literaturi si stiinte in spiritul national, in limba ebraica moderna; educarea tinerilor intr-un spirit national si in acelasi timp universal umanist. In perioada 1882-85, Ben Yehuda a lucrat la Ha-Havezzelet si a scos si un supliment cu numele de Mevaseret Ziyyon. In acelasi timp, a predat la scoala Jerusalem Alliance, post pe care l-a acceptat numai dupa ce a primit aprobare sa foloseasca exclusiv ebraica pentru predarea tuturor materiilor evreiesti. Scoala a fost astfel prima in care cel putin o parte dintre materii erau predate in ebraica. In 1885, Ben -Yehuda a publicat o geografie a Palestinei, numita Erez Israel (din care nu a aparut decat prima parte). Catre sfarsitul lui 1884, a pornit un saptamanal, Ha-Zevi, care a devenit mai tarziu bisaptamanal sub un nou nume, Ha-Or;  a aparut pana in 1915.
Cenzura turceasca asupra ziarului Ha-Zevi a devenit mai aspra dupa atacurile asupra lui Ben-Yehuda care pretindeau ca planuieste o revolta evreiasca. Ca urmare, Ben Yehuda s-a concentrat mai mult asupra unor probleme lingvistice la care cenzorii nu puteau obiecta. A devenit din ce in ce mai absorbit de dictionarul sau pentru care incepuse sa colecteze material din ziua in care ajunsese in Erez Israel. Pentru a face cercetari si pentru a strange fonduri pentru publicarea acestuia, Ben Yehuda a calatorit de cateva ori in Europa si mai tarziu in Statele Unite unde a lucrat in biblioteci. In 1910, cu ajutorul unor sponsori, a inceput sa publice Dictionarul Integral al Limbii Ebraice Antice si Moderne volum cu volum; dupa moartea sa, vaduva lui si fiul sau Ehud au continuat publicarea care s-a terminat in 1957 (17 volume) cu un volum introductiv ("Prolegomenon").

In 1890, impreuna cu David Yellin, Mazia si altii, Ben Yehuda a infiintat Va'ad ha-Lason la conducerea carei a fost pana la moarte. Aceasta a fost inaintasa Academiei de Limba ebraica pe care a sugerat-o Ben Yehuda in 1920.

Activitatile si realizarile culturale ale lui Ben-Yehuda se pot imparti in patru:

1) Renasterea limbii ebraice vorbite. Ebraica a fost vorbita si inainte de Ben Yehuda, dar numai intermitent. Chiar sfintenia care ii era atribuita a impiedicat folosirea ei zilnica. Ben Yehuda a facut din vorbirea ebraicii un scop national. Era convins ca limba ebraica vorbita de catre proprii oameni in propria lor tara era indispensabila pentru renasterea politica si culturala a natiunii, o idee ce contrasta cu cele ale celorlalti lideri sionisti ai timpului sau. Ben-Yehuda a luptat neobosit si fara compromis pentru idealul sau. A trait sa-si vada idealul cu ochii: renasterea limbii ebraice ca limba vorbita, dupa mai mult de 2000 de ani.

2) Crearea unui stil simplu, popular, in literatura ebraica. Ben-Yehuda a luptat impotriva folosirii unei retorici pompoase si a unor forme si expresii arhaice care isi pierdusera farmecul. A cerut simplitate si corectitudine in proza ebraica, pana atunci foarte ampla si retorica. Avadn acest obiectiv. A tradus un numar de povestiri din diverse limbi intr-o ebaica simpla si neimpodobita.

3) Ben-Yehuda a fost primul care a introdus in mod curent si sistematic cuvinte in limba ebraica. Neologismele nu erau o noutate in limba ebraica, dar acest lucru nu fusese facut metodic si pentru a intampina nevoile practice pe care le aveau vorbitorii de zi cu zi, jurnalistii, oamenii de stiinta si literatii.

4) Dictionarul sau a fost o realizare complementara cu revigorarea ebraicii vorbite. Acesta incearca sa includa toate cuvintele ebraice folosite in diferitele perioade de dezvoltare ale limbii..De asemenea, este aranjat dupa modelul dictionarelor europene moderne si nu dupa radacinile cuvintelor, cum se obisnuia in vechile dictionare ebraice.