Jerry Seinfeld este ultimul dintr-un sir lung de comici evrei de marca, printre care Harold Lloyd, Eddie Cantor, George Burns, Milton Berle, Buddy Hackett, Sid Ceasar, Lennie Bruce, Mel Brooks si Gilda Radner.

Seinfeld prezinta o imagine relativ noua a comicului evreu din America: subtil si adaptat. Cu exceptia lui Lloyd si Burns, marea majoritate a comicilor de succes care erau evrei americani si-au construit faima pe stereotipuri general acceptate si binecunoscute sau pe un stil de umor bazat pe comportament burlesc si extrem. In prima jumatate a secolului 20 era aproape imposibil sa nu asociezi aceste tipare comportamentale cu comicii evrei. Cel mai ilustrativ exemplu in acest sens este cariera lui Fanny Brice.

Nascuta in zona de sud-est a New-York-ului in 1891, a treia din cei patru copii ai unei familii de emigranti si proprietarii unui bar, Fania Borach s-a hotarat sa devina artista inca din primii ani ai vietii. Istoricul Barbara Grossman observa ca intr-o epoca in care lumea spectacolului era bazat exclusiv pe stereotipuri etnice -irlandezul betiv, polonezul ignorant, ucenicul cu accent Idis - "imaginea Semitica" a lui Brice a obligat-o sa joace roluri de Evreica. In ciuda eforurilor ei de a-si face un nume ca actrita si cantareata cu roluri serioase, Brice - care nu vorbea Idis - a atins apogeul carierei jucand in comedii roluri cu accent Idis.

In 1908, cand a renuntat la scoala dupa terminarea primelor opt clase, Fanny Borach cea desirata si cu o voce puternica a gasit de lucru in corul unui spectacol de revista burlesc. La sfarsitul acelui an isi schimba numele in Brice, probabil, dupa cum banuieste Grossman, ca sa scape de incarcerarea in roluri de evreica pe care le primea. In mod ironic, un an mai tarziu isi juca primul rol de marca intr-un spectacol de musical de pe Broadway, "The College Girls", cantand "Sadie Salome, Go Home" al lui Irving Berlin cu accent Idis studiat, si dansand o parodie dupa dansul seducator al voalului in opera lui Richard Strauss, "Salome". Rolul ei a fost un succes enorm. In ciuda dorintei ei, Brice isi gasise locul pe scena ca actrita de comedie "Evreica".

Brice a jucat in "Ziegfield Follies" in anii 1920 si 1930 si a devenit celebra pentru vocea ei superba si gratia extraordinara, pe care le folosea ca sa produca umor de calitate. Cand a incercat sa joace roluri dramatice pe Broadway, piesele nu au avut succes.

Pe masura ce crestea celebritatea lui Brice, crestea si interesul pentru viata ei. In 1918, ea se marita cu Jules "Nicky" Arnstein, un barbat frumos si de lume dar relativ prost, un delincvent si hot cu care traia de sase ani. In ciuda infidelitatii lui Arnstein si a timpului petrecut in inchisoarea Sing Sing  pentru ascultarea ilegala a telefoanelor, Brice cea devotata i-a stat alaturi, i-a facut doi copii si l-a intretinut, jucand pe scena zi si noapte. Relatia tumultoasa a lui Brice cu Arnstein cel-mereu-lefter i-a oferit experienta necesara pentru rolul de succes fara conotatii etnice - o raritate - din 1921 in Ziegfield Follies, unde actrita de comedie, de obicei exaltata, statea de data aceasta pe scena aproape nemiscata, cantand cu o voce minunata si fara pic de accent si induiosand astfel publicul pana la lacrimi cu "My Man", ale carui versuri sunt acum clasice: "dar orice ar fi barbatul meu, eu sunt a lui-pentru totdeauna".

In 1924, Arnstein a fost acuzat intr-u caz de furturi de actiuni pe Wall Street. Brice a insistat asupra faptului ca este nevinovat si i-a platit avocatii cu bani grei. Arnstein a fost condamnat la inchisoare in penitenciarul federal din Leavenworth. Eliberat in 1927, Arnstein cel nerecunoscator si necredincios a disparut din viata lui Brice si a celor doi copii ai lor. Brice a divortat de el cu greu.

Brice a cunoscut cele mai mari succese ale carierei ei pe cand era Dna. Arnstein, inclusiv prin cantecul celebru "Second Hand Rose." Cu toate acestea in 1923 si-a indreptat nasul printr-o interventie chirurgicala, "ca sa nu se mai rada la vederea ei", dupa cum spune biografa ei Grossman. Totusi, rolurile ei nu au fost un succes cand a incercat sa joace piese "Americane".

Dupa o casnicie esuata cu impresarul de pe Broadway Billy Rose si roluri importante in filme Hollywood-iene, Brice a gasit o bresa - radioul - care i s-a potrivit. In 1938 si-a lansat propria emisiune saptamanala de radio. Cu toate ca era o imitatoare excelenta cu o ureche foarte buna, si prindea usor dialectele, Brice a ales sa se limiteze la un personaj, Baby Snooks, un bebelus precoce si rasfatat - care nu avea accent. Emisiunea ei de radio de mare succes a durat pana la moartea ei in 1951, tocmai in momentul in care televiziunea era pe cale sa acapareze publicul ascultator de radio.

Barbra Streisand i-a adus omagiul lui Brice in filmul semi-biografic "Funny Girl". Lily Tomlin a facut celebru un personaj asemanator lui Baby Snooks la TV, Edith Ann, care sta in balansoar si face remarci ironice despre lumea oamenilor mari. Amandoua actritele au libertatea de a alege roluri pe care si le-au castigat femeile de cand a fost catalogata Brice ca Sadie Salome. La fel de semnificativ, acceptarea identitatii Evreiesti a lui Jerry Seinfeld de catre un public national dovedeste marea eliberare pe care au obtinut-o Evreii americani, barbati si femei, in lumea spectacolului.