Martin Buber (1878-1965) este impreuna cu Franz Rosenzweig unul din cei mai importanti ginditori-filosofi ai iudaismului modern. Caci ei incearca sa redefineasca iudaismul nu numai din interiorul sau, ci sa ii demonstreze fundamentele filosofice universale, valabilitatea sa nu numai ca religie (cinci mii de ani de existenta ca religie nu mai au nevoie de nici un argument), ci ca dialog esentialmente uman si umanist.

Martin Buber se naste la 8 februarie la Viena in Austria, dar locuieste pana la varsta de 14 ani in casa bunicului sau, rabinul Solomon Buber.Copilaria lui este marcata de catre imaginea bunicului, invatat renumit pentru cunostintele sale midrasice, care il initiaza in studiul Bibliei si al Talmudului insuflindu-i in acelasi timp dragostea si pasiunea pentru ceea ce este autentic si traire in iudaism.

Traind intr-o epoca zbuciumata din punct de vedere politic, Buber adera la ideile sioniste ale lui Theodor Herzl despre necesitatea crearii unui camin national evreiesc in Palestina. Dar chiar de la inceput, accentul este pus de Buber pe terenul cultural mai mult decit pe cel politic. Venind din mediul traditional si, ca un cunoscator al iudaismului, Buber intelege ca sionismul trebuie sa aiba o baza culturala mai solida pentru a putea reprezenta evreimea. Miscarea sionista trebuie, dupa parerea sa, sa se intemeieze pe o renastere culturala. Impreuna cu cativa colegi, infiinteaza revista  "Der Jude" (Evreul) in care face cunoscute parerile sale sioniste. Aceste conceptii se departeaza de sionismul lui Herzl si imbraca o forma aparte, general umanista, incluzind nu numai nevoile poporului evreu ci si pe ale celorlalte popoare. Sionismul lui Martin Buber se preocupa de exemplu si de nevoile arabilor, preconizand ca "in patria comuna, se va constitui o republica in care cele doua popoare vor putea sa se dezvolte in libertate". (din cartea "O tara si doua popoare")

Cariera sa literara Martin Buber o incepe prin traducerea de povestiri hasidice, initial intr-o adaptare literara libera, mai tirziu, in simplitatea, claritatea si naivitatea naratiunilor originale. Traducerea acestor povestiri, iar mai tarziu povestirile despre Rabinul Nachman din Bretzlaw si Legenda lui Baal-Sem Tov ii dau ocazia lui Buber sa aprofundeze importanta si mesajul religios al hasidismului. In aceste lucrari el dezvaluie frumusetea si specificul lumii hasidice, universul spiritual bogat al acestuia, deschizand in acest fel ochii evreimii din Occident care nutrea un oarecare dispret fata de hasidimi si pastra o distanta respectabila fata de acestia. Aceste povestiri au cunoscut ulterior o recunoastere universala, fiind actualmente traduse in foarte multe limbi si constituind baza pentru renasterea interesului fata de miscarea hasidica.

La fel ca si Rosenzweig, Martin Buber simte lipsa existentei unei Biblii traduse in limba germana, care sa respecte cu strictete bogatia de nuante si de sens din original. Ei incep impreuna o astfel de traducere si in 1925 publica deja primele volume din aceasta noua traducere pe care o incepuse cu Rosenzweig. Versiunea aceasta se caracterizeaza printr-o alegere foarte pedanta a termenilor care sa redea cat mai adecvat profunzimea originalului. In paralel isi incepe cariera universitara, fiind numit profesor de teologie la Universitatea din Frankfurt, unde functioneaza pina la venirea la putere a nazistilor in 1933. Dupa aceea, pina in 1938, il gasim la Frankfurt, dedicandu-se predarii iudaismului.

In 1938 este nevoit sa paraseasca Germania, se stabileste in Palestina, si preda la Universitatea Ebraica din Ierusalim. In paralel cu activitatea universitara - el infiinteaza in cadrul universitatii din Ierusalim un institut de educare a adultilor - Martin Buber se preocupa si de problemele politice ale vremii. El revine la ideea de sionism umanitar si preconizeaza infiintarea unui stat binational, bazat pe convietuirea si conlucrarea dintre evrei si arabi.

Opera filosofica a lui Martin Buber este concentrata in jurul ideii de dialog dintre om si Dumnezeu. In studiul sau "Ich und Du" (Eu si Tu"), el analizeaza relatiile eu-el si eu-tu, aratand ca ultima relatie este cea mai importanta, ea fiind o relatie de dialog, de reciprocitate, de deschidere reciproca, de sinceritate. In relatia dintre Eu si Tu se dezvolta personalitatea fiecaruia, respectul reciproc, deschiderea fiecaruia pentru si fata de celalalt. In acest dinamism, granitele inguste ale eului se desfiinteaza, se dizolva, ramanand numai autenticitatea dialogului, a comunicarii, a crearii impreuna, a adevarului descoprit impreuna.  In acest dialog si tensiune a trairii. "Spiritul nu este in Eu, ci in relatia dintre Eu si Tu". Aceasta relatie isi gaseste cea mai inalta expresie cand ea duce la o revelatie a lui Dumnezeu, a eternului Tu. Dialogul dintre Dumnezeu si individ, nu ca dialog indirect, nu ca ceva din trecut, nu numai ca traditie, ci ca dialog direct dintre Eu si eternul Tu este baza iudaismului. Biblia este o marturie a dialogului permanent dintre Israel si vesnicul Tu, iar legile iudaismului fac parte din raspunsul omului in acest dialog al revelatiei. Este acceptarea dialogului, este rezultatul relatiei bazate pe incredere, este relatia care face posibil raspunsul vestit al lui Avraham  "Iata-ma" (Hineni). De aici decurge, pentru Buber, necesitatea fiecarei generatii de a-si defini propriul raspuns in dialogul cu Dumnezeu. Legile fiecarei generatii nu trebuie sa fie exact ca cele ale generatiilor anterioare si nu pot fi cu necesitate valabile pentru generatiile urmatoare, deoarece fiecare om este dator sa urmeze ceea ce crede el ca este legea Domnului, in cazul lui personal.
 Desi valabila din punct de vedere filozofic, si coerenta cu premizele gindirii lui Buber, acesta interpretare poate avea consecinte nefaste asupra traditiei iudaice si a legilor pe care se bazeaza comunitatea evreiasca. Nu este de mirare, ca aceasta conceptie, total opusa interpretarii halahice, traditionale, a dus la divergente si dispute aprige dintre Martin Buber si reprezentantii scolilor traditionale de gandire religioasa.

In ciuda acestor disensiuni, opera filosofica a lui Martin Buber a influentat gandirea filosofica moderna, a pus bazele regandirii valorilor iudaice in termenii dialogului si nu ai inchistarii, a aratat ca Dumnezeu se manifesta deplin in intelegerea dintre Eu si Tu, si datorita acestui fapt, "o societate a iubirii si cooperarii dintre toti oamenii este, deocamdata, o utopie - adica nu exista nicaieri - dar nu este si o ucronie - adica nu poate sa existe niciodata." (Henri Wald. Intelesuri iudaice, Editura Hasefer, p.58)
Scrierile lui Martin Buber au exercitat o influenta considerabila asupra ganditorilor crestini moderni. Conceptiile expuse in special in scrierea "Ich und Du" au deschis portile unui dialog modern dintre crestini si evrei, bazat pe conceptia ca ambele credinte sunt adevarate in fata lui Dumnezeu si in consecinta comunicarea si intelegerea intre aceste doua mari religii este posibila si chiar necesara.