Akiva, fiul lui Iosef, este o figura remarcabila, posibil chiar si cel mai mare savant al Talmudului, considerat a fi "unul dintre parintii lumii" (TJ, Shek. 3:1, 47b), un patriot evreu si unul dintre cei mai mari martiri ai iudaismului. Lui ii este atribuita sistematizarea midrasurilor halakhot si aggadot (sau a principiilor pe baza carora au fost construite; TJ, Shek. 5:1, 48c), punand bazele majoritatii regulilor din Talmud. Talmudul relateaza ca Moise insusi nu a putut intelege anumite legi propuse de academia lui Akiva si numai dupa ce acesta desemneaza una dintre ele ca fiind "halakha data lui Moise la Sinai" se linisteste (Men. 29b). In aceeasi relatare, lui Akiva i se atribuie chiar si interpretarea coronitelor cu care sunt infrumusetate in mod traditional anumite litere din sului Torei, desi nu gasim asemenea interpretari in literatura talmudica si midrasica.

Rabinul Akiva este unic in aceea ca in primii ani de viata nu numai ca a fost neinvatat, ba chiar un inamic aprig al savantilor, dupa cum relateaza chiar el: "Cand eram am ha-arez am spus, 'Daca as avea un savant in mainile mele, l-as maltrata' " (Pes. 49b). Akiva a fost in tinerete angajat ca pastor de catre (Bar) Kalba Savu'a, unul dintre cei mai bogati oameni din Ierusalim (Ned. 50a; Ket 62b). Faptul ca acesta se opune casatoriei fiicei lui, Rachel, cu Akiva, il obliga pe acesta sa ii izoleze pe amandoi. Vazandu-se abandonati in saracie extrema, Rachel a ajuns chiar sa-si vanda parul pentru mancare. Rachel a conditionat casatoria ei cu Akiva de dedicarea acestuia studiului Torei, si Akiva, desi avea deja 40 de ani si era cu mult trecut de varsta cand cineva se apuca de asemenea lucruri, s-a imbarcat cu curaj in noua lui cariera.

Akiva a inceput de la zero, ducandu-se la scoala cu fiul sau pentru a invata alfabetul ebraic. Curand insa, promisiunea pe care Rachel a vazut-o in Akiva a fost realizata si cunostintele si statutul acestuia au crescut in mod constant. Talmudul ne relateaza ca atunci cand Akiva s-a intors acasa insotit de 12000 de studenti, dupa o absenta de 12 ani, a auzit-o din intamplare pe sotia sa spunand ca ar astepta de buna voie inca 12 ani daca cunostintele lui s-ar dubla in acest timp. Auzind acest lucru, a plecat fara sa i se arate si s-a intors 12 ani mai tarziu. (Ned. 50a)

Rabinul Akiva a aratat un interes deosebit in a-i ajuta pe saraci, era intotdeauna un om foarte umil si arata sensibilitate fata de oameni si problemele lor. A dovedit un atasament intim fata de Erez Israel si invatatura lui ca "toti cei din Israel sunt fii de regi" (Shab. 128a; BM 113b) a pornit nu din spirit de sovinism, ci mai degraba dintr-o dorinta de a democratiza legea pentru ca sub nici un pretext sa nu poata cei bogati sa ceara privilegii mai mari decat cei saraci. Era caracterizat si de un spirit de optimism, razand atunci cand ceilalti au plans la vederea unui sacal care alerga prin ruinele Templului, spunand ca daca aceasta profetie se adeverise, atunci si cea care profetea reconstruirea Templului si izbavirea poporului evreu urma sa se adevereasca. Invataturile lui Akiva manifestau un larg spirit universalist: "Iubit este omul in aceea ca a fost creat dupa imaginea [lui Dumnezeu]" (Avot 3:18), precum si in faimoasa lui afirmatie "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti," care este principiul fundamental al Torei.

Rabinul Akiva credea in suprematia si in importanta studiului Torei, afirmand ca studiul ei duce la fapte bune. Atunci cand guvernatorul roman al Israelului a decretat ca studierea Torei este un pacat capital, el a continuat in ciuda riscurilor pe care le implica acest lucru. Cand a fost intrebat cum a putut face acest lucru, rabinul Akiva a raspuns cu parabola vulpii care a incurajat pestele sa iasa pe uscat pentru a scapa de plasa pescarului. Pestele a raspuns "Daca ne este frica in elementul in care traim, cat de frica ne va fi in afara acestuia? Atunci cu siguranta vom muri." Asa este si cu noi in privinta studiului Torei, care este 'viata ta si zilele tale' (Ber. 61b).

In 132 e.n. s-a declansat o revolta de mare amploare impotriva Romei, sub conducerea lui Bar Kochba. Nu este prea clar care este contributia lui Akiva la acest lucru. Fara indoiala a salutat revolta cu entuziasm si in aparenta a recunoscut in Bar Kochba pe mult asteptatul Mesia care urma sa elibereze Israelul de cei care il oprimau. (TJ, Ta'an 4:7, 68d) aplicandu-i versetul "Va rasari din Iacob o stea si un sceptru se va ridica din Israel si va strapunge colturile Moab-ului si ii va culca la pamant pe toti fiii lui Set" (Num. 24:17). Revolta a esuat, totusi rabinul Akiva a fost condamnat la moarte impreuna cu alti 9 colegi care reprezentau cei mai mari savanti ai Torei din perioada respectiva si care sunt amintiti sub numele de Asarah Harugei Malchut (cei zece martiri ai regelui). Rabinul Akiva a fost omorat cu bucati de metal incins care i-au fost trecute pe piele. Rabinul Akiva a zambit in tot acest timp, recitand rugaciunea Shema Yisrael, elementul din iudaism care este cel mai apropiat de un catehism. "Asculta O Israel, Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este Unu." Toata lumea s-a mirat de aceasta manifestare pe care rabinul Akiva a explicat-o astfel "toata viata cand spuneam cuvintele rugaciunii Shema "Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima, cu tot sufletul si cu toata puterea" si eram trist pentru ca am crezut ca nu voi putea niciodata sa il ador pe Dumnezeu cu tot sufletul (adica cu toata viata mea), si acum vad ca fac exact acest lucru." Si cu aceste cuvinte "sufletul lui a plecat." De atunci incolo martirii evrei au murit cu aceste cuvinte din Shema pe buze, gasind in ele inspiratie si siguranta in credinta, optimismul si curajul lor.