Traditia evreieasca il considera pe Avraham primul evreu. El este intemeietorul monoteismului si al iudaismului. Evreii isi amintesc de Avraham in rugaciunile lor, referinduse la el cu "Avraham, tatal nostru" si la Dumnezeu cu "Dumnezeu al tatilor nostri, Avraham, Isaac si Iacob." Cand Avraham a fost ales de Dumnezeu, poporul evreu a luat fiinta si si-a asumat rolul de "Popor ales," pentru a fi "lumina popoarelor." (Isaiah 49)

Avraham este ales de Dumnezeu sa devina intemeietorul iudaismului ca rezultat al dorintei lui Dumnezeu de a influenta comportamentul etic al umanitatii. Inainte de Avraham, Dumnezeu s-a aratat de doua ori omenirii in incercarea de a o aduce in directia unui comportament virtuos. Mai intai le-a aparut lui Adam si Eva, care, pe cand se aflau in paradis, au infruntat singura Lui interdictie, aceea de a nu manca din "copacul cunoasterii binelui si al raului." Generatii mai tarziu, Dumnezeu ii cruta pe Noe si pe familia lui de un imens potop, in speranta de a restabili o lume dominata de etica. Cu Avraham, Dumnezeu are o alta abordare. In loc sa incerce sa schimbe intreaga umanitate dintr-o data, Dumnezeu decide sa stabileasca o familie model, sperand ca ea si urmasii ei Il vor face pe Dumnezeu si dorinta Lui cunoscute in toata lumea.

Geneza 12:1 incepe cu Dumnezeu dandu-i instructiuni lui Abraham: "Iesi din tara ta si din casa tatalui tau, si du-te in tara pe care ti-o voi arata." Dumnezeu promite sa-i transforme pe urmasii lui Avraham intr-o natiune mareata, una prin care toate natiunile de pe pamant vor fi binecuvantate. Tara in care Dumnezeu il trimite pe Avraham este Canaanul, Pamantul biblic al Israelului. In Canaan, Dumnezeu ii apare lui Avraham si ii promite ca va "da aceasta tara urmasilor tai." (12:17) Curand devine clar ca Avraham a fost ales pentru o misiune etica. In Geneza 18:19 Dumnezeu a spus: "l-am ales pe el [Avraham], ca sa-si instruiasca copiii si posteritatea sa pastreze calea Domnului facand ceea ce este drept si corect." Acest verset demonstreaza ca Avraham a fost ales anume pentru o misiune speciala, pentru a reprezenta justitia. Faptul ca Dumnezeu numeste "calea Domnului" ca fiind "a face ceea ce este drept si corect" scoate in evidenta mesajul primordial al Bibliei: ca exista un singur Domn, si ca cea mai mare cerinta a Lui catre omenire este un comportament etic.

Dar nu putem decat sa ne intrebam: De ce l-a ales Dumnezeu pe Avraham? Ce il face pe Avraham sa merite aceasta misiune care va transforma lumea? In mod ciudat, Biblia nu explica acest lucru. Exista, totusi, un faimos midrash ("interpretare" a Bibliei) rabinic care incearca sa explice alegerea lui Dumnezeu.

Dupa cum spune acest midrash, tatal lui Avraham, Terah, era proprietarul unui magazin unde vindea idoli, care erau principalele obiecte de adoratie ale oamenilor din aceasta perioada. Intr-o zi, Terah i-a lasat lui Avraham magazinul in grija. Avraham, care era inca un copil, a spart toti idolii, in afara celui mai mare, in a carui mana a pus un topor mare. Cand Terah s-a intors, a fost socat sa-si gaseasca idolii distrusi si si-a intrebat fiul ce se intamplase. Avraham i-a explicat ca idolul cel mare s-a infuriat pe cei mai mici, a luat un topor si I-a distrus pe toti. Infuriat peste masura, Terah a tipat la fiul sau, "Inceteaza sa ma minti! Stii ca acesti idoli nu pot sa mearga, sa vorbeasca sau sa se miste!" La aceasta, Avraham a raspuns: "Daca nu se pot proteja pe ei insisi, atunci de ce te rogi la ei sa te protejeze pe tine?"

Aceasta poveste incearca sa explice de ce Dumnezeu l-a ales pe Avraham. Inca de mic copil, Avraham nu s-a increzut in puterea idolilor si a ajuns sa creada intr-un singur Dumnezeu care conduce lumea. In cuvinte simple, Avraham isi punea intrebari despre lumea din jurul sau si cauta adevarul.

Avraham nu era perfect - ca toate fiintele umane, a facut si greseli. Sunt momente cand Avraham s-a purtat intr-un mod indoielnic din punct de vedere moral, si in unele cazuri chiar se indoieste de cuvantul lui Dumnezeu. In ciuda acestor lucruri, el iese in evidenta ca un model de moralitate, un om care cauta dreptatea, un credincios evlavios. De ce?

In mod interesant, dorinta lui Avraham de a se indoi de Dumnezeu ilustreaza taria lui de caracter si integritatea lui morala. Aceasta poate fi vazuta in povestea Sodomei si Gomorei. Cand Dumnezeu decide ca locuitorii acestor orase, ale caror pacate ii provocasera mania , trebuie distrusi, Avraham a protestat in numele lor. Ne-am astepta ca o persoana "pioasa" si religioasa sa fie de acord cu tot ce intentioneaza Dumnezeu sau sa pastreze tacerea - cum a facut Noe cand Dumnezeu i-a poruncit sa construiasca arca. Din contra, Avraham il confrunta pe Dumnezeu si intreaba "Nimici-vei tu pe cel drept odata cu cel pacatos? Poate ca se afla cincizeci de drepti inlauntrul cetatii; oare prapadi-vei tu si nu vei cruta locul, pentru cei cincizeci de drepti dinlauntru? (à) Departe de Tine!  Judecatorul a tot pamantul oare nu va face dreptate?" (Geneza 18:23-25) Dumnezeu incuviinteaza la acest argument, ceea ce il face pe Avraham sa ceara ca Sodoma sa fie crutata de dragul a patruzeci, treizeci, douazeci si in final chiar a zece oameni inocenti.

Aceasta poveste spune multe despre caracterul lui Avraham. Inainte de toate, cele trei intrebari ale lui Avraham arata ca el a inteles deja ca dreptatea este o caracteristica esentiala a lui Dumnezeu. Prin urmare, daca Dumnezeu ar actiona intr-o maniera nedreapta, El ar fi ne-Dumnezeiesc ("Departe de Tine"). In al doilea rand, desi Avraham este intr-o controversa cu Dumnezeu, el i se adreseaza cu umilinta ("Iata am cutezat sa vorbesc cu Domnul, desi nu sunt decat pulbere si cenusa!" Geneza 18:27), si isi exprima increderea in simtul de dreptate al lui Dumnezeu. In final, e important de observat ca Avraham nu incearca pur si simplu sa-i salveze pe oamenii drepti din Sodoma, dar si pe cei vinovati. Aceasta il distinge pe Avraham de ceilalti si ilustreaza devotamentul lui pentru imbunatatirea umanitatii. Avraham stie ca Dumnezeu l-a ales pe el sa invete lumea anumite adevaruri. Astfel el isi da seama ca desi multi oameni nu actioneaza cu justete, ei ar putea fi influentati sa-si schimbe comportamentul. El este hotarat sa  dea umanitatii o sansa de a  se schimba in bine.

Avraham nu se considera a fi "special." Daca ar fi fost un om egoist, atunci ar fi fost multumit sa stie ca urmasii lui, copiii lui vor fi o "natiune mareata." Ar fi fost satisfacut sa-si salveze propria familie. In schimb, s-a aratat ingrijorat de umanitate in general. Spre deosebire de Noe, nu era dispus sa stea deoparte si sa asiste la distrugerea lumii. El credea ca toti oamenii - chiar si cei vinovati de pacate - merita oportunitatea de a invata ceea ce este drept si sa se izbaveasca. Astfel, Avraham a fost ales ca intemeietor al "Poporului ales". Era un om iesit din comun si un evreu minunat.