Bar Kochba a ramas in istoria evreiasca si in folclor ca unul dintre cei mai mari eroi nationali. Acesta a condus o revolta apriga si disperata impotriva Romei in anul 132 e.n., la numai 60 de ani de la distrugerea Templului si de la innabusirea Marii Revolte, iar carisma si caracterul acestuia i-au facut pe unii dintre cei mai mari invatati ai momentului, inclusiv pe rabinul Akiva, sa il declare Mesia. Esecul acestei revolte, care s-a soldat cu pierderi enorme pentru romani si pentru evrei, este considerat o catastrofa pentru ca distrugerea celor doua Temple a dus la sfrasitul suveranitatii evreiesti in Israel, iar multi dintre evreii ramasi in viata in Iudeea au fost vanduti in sclavie si fortati sa se prostitueze.

Nu exista decat informatii rare si fragmentare, unele din ele mai tarzii, despre revolta lui Bar Kochba, originile, desfasurarea si efectul acesteia. Principala sursa consta din rare afirmatii ale istoricului Roman Dio Casius in cea de-a 69-a parte a istoriei sale a Romei, scrisa intre 194 si 216 e.n. Bar Kochba a fost considerat de catre unii a fi pur si simplu un personaj de legenda, pana cand, pe langa alte documente legate de regimul acestuia, au fost descoperite scrisori de-ale sale in pesterile de langa Marea Moarta din Israel (ultima reduta a sustinatorilor sai). Stim insa ca era un om deosebit de aprig si de aspru, care cerea respect absolut si avea control absolut asupra statului pe care l-a infiintat si asupra celor care il urmau. Aggadah relateaza ca oamenii lui Bar Kochba erau selectati taindu-li-se un deget sau fiind pusi sa scoata un cedru din radacina (TJ, loc cit.; Lam.R. 2:2 no. 4). Talmudul ne relateaza ca esecul sau final a provenit din faptul ca era prea arogant, declarand ca Dumnezeu nu trebuie nici sa-l ajute nici sa-I stea in cale. Se pare ca personalitatea sa a creat o ruptura la un moment dat intre el si invatatii acelui timp, unii dintre care nu au sustinut revolta nici la inceputul ei.

Documentele lui Bar Kochba nu contin nimic specific despre razboiul in sine sau despre semnificatia politica si militara a acestuia, acestea fiind in mare parte inregistrari economice si administrative. Revolta a izbucnit cel mai probabil in 132. Hadrian, imparatul roman probabil incepuse inainte de revolta sa construiasca un oras pagan, Aelia Capitolina, peste zidurile Ierusalimului, si caracterul neevreiesc al acestuia i-a starnit pe evrei impotriva Romei, dar aceasta lucrare nu a fos terminata pana dupa razboi (vezi Hadrian pentru o alta parere). Intre 129 si 132 e.n. Hadrian a ramas in Eretz Israel si in imprejurimi si plecarea lui in Grecia in vara lui 132 a fost semnalul pentru izbucnirea revoltei. AU fost alti factori care au agravat situatia, de exemplu, conducerea aspra a lui Tinneius Rufus, noul guvernator roman al Iudeei care a scos anumite practici iudaice in afara legii; deziluzia evreilor care sperau ca Hadrian va restaura ruinele Ierusalimului, atunci cand zvonul cum ca acesta reconstruia Templul au incurajat asteptari mesianice. Sperantele acestora, risipite curand, au fost inlocuite de resentimente profunde. Pe langa aceasta, practicile romanilor de adorare a imparatului au instigat cu siguranta populatia impotriva acestuia. Unele surse talmudice pretind ca romanii incercau sa distruga iudaismul, in timp ce alte surse, in special faptul ca Galileea superioara nu a participar la revolta si ca acestia nu au fost tuburati de romani, sugereaza opusul acestui lucru.

Revolta in sine a avut succes la inceput. Rebelii evrei au facut nenumarate victime printre romani si chiar au recucerit Ierusalimul pe care l-au controlat pentru un numar de ani. Bar Kochba a batut moneda si s-a ocupat de problemele economice si juridice legate de conducerea unui stat. In final, romanii l-au trimis pe Iulius Severus, unul dintre cei mai buni generali ai lor, sa poarte razboiul. Acesta i-a istovit treptat pe evrei printr-o strategie de izolare in orase fortificate si apoi infometand incet populatia. Bar Kochba a luat ultima pozitie a Beitar, care se pare ca ar fi cazut pe 9 Av, o data istorica de suferinta pentru evrei, care a condus la inceperea persecutiei si a exilului de care am suferit de atunci incolo. Desi Bar Kochba este considera un erou, unii considera ca revolta lui a fost nesabuita, pentru ca avea probabil putine sanse de succes, poate era chiar inutila si a dus la un asemenea dezastru cumplit. Totusi, la fel ca revolta macabeilor de Hanuca, evreii continua sa priveasca rascoala si pe liderul acestuia ca pe un simbol al puterii si curajului national, o sursa a mandriei evreiesti.