De secole, lucrarile lui Josephus au fost in Europa cele mai raspandite si citite carti, in afara de Biblie. Ele constituie un martor nepretuit pentru o perioada cruciala in Iudaism, Crestinism si in Civilizatia Apuseana. 

Viata lui Josephus
Josephus (Iosif ben Mattathias) s-a nascut in Ierusalim in anul 37 e.n., in timpul ocupatiei romane. Pe la 20 de ani a fost trimis la Roma sa negocieze eliberarea unor preoti, tinuti prizonieri de catre imparatul Nero. La intoarcerea acasa, dupa ce-si indeplinise misiunea, si-a gasit tara in plina revolutie impotriva romanilor. 

In ciuda credintei sale ca era o cauza pierduta, a fost ales sa devina comandantul fortelor revolutionare din Galilea, unde a petrecut mai mult timp controland factiunile interne, decat luptand impotriva armatei romane. Cand orasul Jotapata, pe care il apara, a cazut in mana generalului roman Vespasian, Josephus si sustinatorii sai s-au ascuns intr-o pestera si au initiat un pact sinucigas, caruia, in mod miraculos, Josephus i-a supravietuit.

Luat prizonier de Vespasian, Josephus s-a prezentat ca fiind un profet. Razboiul fusese prevazut de un vechi oracol, care proorocise ca stapanitorul lumii va veni din Iudeea. Josephus a adaptat aceasta profetie referindu-se la Vespasian, care conform ei, urma sa devina conducatorul Romei. Intrigat, Vespasian i-a crutat viata. Cand aceasta profetie s-a indeplinit, si Vespasian a devenit Imparat, Josephus a fost rasplatit de acesta cu marinimie, eliberat din lanturi, si ulterior adoptat in familia lui, a Flavienilor. Astfel, a devenit Flavius Iosef.

Restul razboiului, Josephus, ca un cunoscator al poporului evreu, si l-a petrecut, in negocierea cu revolutionarii, asitandu-l pe comandantul roman Titus, fiul lui Vespasian. Numit tradator, el nu a reusit sa-i convinga pe aparatorii Ierusalimului sa se predea asediatorilor romani si a fost in schimb martorul distrugerii orasului si al Sfantului Templu.

Locuind la curtea lui Flavian, din Roma, Josephus a inceput sa scrie o istorie a razboiului la care a luat parte. Lucrarea, desi aparent corecta din punct de vedere factic, servea mai ales la magulirea stapanului sau, si la avertizarea altor provincii de absurditatea opozitiei fata de romani. Scrisa initial, in limba sa materna, aramaica, lucrarea a fost apoi tradusa in greaca (cea mai vorbita limba a Imperiului). A fost publicata la cativa ani dupa incetarea razboiului , aproximativ in anul 78 e.n.. Josephus avea pe atunci 40 de ani.

Josephus si-a imbunatatit cu consecventa aptitudinea pentru limbile straine si a inceput o lucrare de proportii in limba greaca, in care explica istoria evreilor unui public neevreu. A subliniat faptul ca cultura evreiasca si Biblia erau mai vechi decat oricare alta cultura existenta, numindu-si din aceasta cauza lucrarea Antichitati evreiesti. Aproximativ jumatate din lucrarea sa este o repovestire a Bibliei evreiesti, in timp ce restul este scos din lucrarile unor istorici anteriori. Lucrarea a fost publicata in 93 sau 94 e.n., cand Josephus  avea varsta de 56 de ani.

Josephus a mai scris cel putin inca doua alte lucrari de dimensiuni mai reduse, inclusiv autobiografia sa, in care isi povesteste viata, de la nastere si pana in momentul scrierii Antichitatilor. Nu se cunoaste anul mortii lui.

Lucrarile lui Josephus
Josephus este singura noastra sursa de cunoastere a istoriei evreilor din secolul I e.n. Lucrarile sale furnizeaza pilonii esentiali ai intelegerii, atat a iudaismului modern, cat si a perioadei istorice a Noului Testament. Acest lucru genereaza o problema semnificativa pentru istoricii evrei moderni, care uita adesea ca Josephus era un om care avea propriile sale opinii si partiniri. Aceasta nu este o dezapreciere a lucrarilor sale, totusi, cand il studiem, este important sa ne amintim, ca opiniile sale nu sunt faptele in sine.

Au supravietuit patru dintre lucrarile sale:

1) Razboiul evreilor - Istoria revoltei evreiesti impotriva Imperiului Roman din anii 66-74 e.n., ca o experienta personala.

2) Antichitati evreiesti - Istoria poporului evreu pana la revolta, bazata pe Biblie, alte scrieri evreiesti, si lucrarile unor istorici anteriori. 

3) Impotriva Apionului - In apararea Iudaismului, razpunzand atacurilor unui autor roman. 

4) Viata - Autobiografia lui Josephus.