Cum a afectat moartea lui Stalin soarta evreilor din Europa de est? In primul rand, i-a scapat de la moarte pe medicii evrei din Moscova. Ca prin miracol, adevarul a iesit la iveala, calomnia a fost demascata, evreii au scapat de deportare in Siberia. S-ar putea face o paralela intre aceste evenimente si cele care ne-au lasat sarbatoarea de Purim, dar suntem prea aproape de aceste intamplari, inca nu au avut timp sa se infiripeze legende. Sau poate epoca noastra este prea pragmatica pentru a crede in minuni, pentru a crea noi sarbatori.

Dupa euforia primului moment s-a constatat ca moartea lui Stalin nu a schimbat cu nimic politica antisemita a guvernului sovietic care si-a atins apogeul cu ocazia Razboiului de sase zile din 1967. In acel moment, cu exceptia Romaniei, toate tarile satelit au rupt relatiile cu Israelul. Pe toate caile, se propagau ideile cele mai fantastice:
* evreii si israelienii, colaboratori ai Germaniei naziste si neo-nazisti
* Israel, stat imperialist
* sionistii, o "coloana a 5-a" (coloana a V-a: retea de spionaj germana infiltrata in Franta in preajma celui de-al doilea Razboi Mondial) pe teritoriul tarilor socialiste
* organizatiile evreiesti internationale - forte oculte reactionare si atotputernice
* iudaismul, religie ce pretinde genocidul si inrobirea celorlalte popoare - dupa cum se expune in lucrari ca "Iudaism si sionism" de Trofim Kiciko, "Atentie : Sionism!" de Iuri Ivanov si multe altele.

In fata acestui val de antisemitism, evreii au avut de ales intre doua atitudini: sa accepte conditiile din Uniunea Sovietica, profitand de ceea ce le putea oferi aceasta societate sau sa lupte pentru a emigra, in Israel sau in vest.

Dintre cei multi care si-ai acceptat soarta, mai mult de jumatate aveau studii superioare si trebuie mentionat faptul ca evreii au constituit al doilea grup etnic, dupa rusi, ca numar de cercetatori stiintifici cu doctorat. Ei s-au straduit din rasputeri sa fie inglobati in populatia inconjuratoare, fara diferentieri. In anii'70, evreii aproape abandonasera idish-ul pentru limba rusa. Toata dorinta lor de asimilare nu le-a folosit insa prea mult; au fost mereu tratati cu suspiciune si tinuti departe de viata politica si de serviciile securitatii.

Evreii care n-au mai putut si n-au mai vrut sa suporte atmosfera de antisionism, masca oficiala pentru antisemitism, s-au zbatut pentru a emigra. Dar cortina de fier nu era numai un simbol. Din 1948 pana la moartea lui Stalin, nici un evreu n-a parasit Uniunea Sovietica. Dupa 1953, in scopul reintregirii familiilor, s-a permis din cand in cand plecarea unor varstnici sau infirmi. Dupa 1960, numarul de emigrari aprobate anual a fluctuat in functie de evenimentele internationale - Razboiul de sase zile in 1967, destinderea razboiului rece intre SUA si URSS, razboiul de Iom Kipur in 1973, Conferinta pentru drepturile omului de la Helsinki, 1975, Razboiul din Afganistan, 1979).  Sprijinul evreimii mondiale nu I-a putut ajuta pe evreii rusi  sa capete viza de iesire din tara. Ei au trebuit sa lupte singuri si au facut-o prin toate mijloacele : petitii, greva foamei, demonstratii - la care autoritatile au raspuns cu puscarie, exil, pierderea slujbelor, represiunea brutala a manifestantilor.

Aceeasi situatie, cu mici variante, s-a repetat in toate tarile satelit ale Uniunii Sovietice.

O schimbare spectaculoasa a situatiei acestor tari, precum si a cetatenilor lor evrei, s-a datorat politicii de glasnost si perestroica a lui Mihail Gorbaciov. Reformele sale au avut pentru evrei urmari diferite.

Pe de o parte, antisemitismul oficial a fost condamnat, victimele epurarilor lui Stalin au fost
reabilitate, s-a asigurat posibilitatea practicarii religiei si dezvoltarii culturii evreiesti pe teritoriul Uniunii Sovietice, s-au reluat contactele cu asociatiile evreiesti internationale. S-au reluat relatiile cu statul Israel. Paradoxal, desi acest climat liberal ar fi trebuit sa reduca numarul cererilor de emigrare, acesta a crescut de la circa 10 mii in 1988 la peste 150 mii in 1990, iar in prezent exista in Israel o aliah rusa de aproape un milion de locuitori. Acest fapt se datoreste in mare parte valului de antisemitism popular al partidelor de extrema dreapta care s-a raspandit in toate tarile Europei de est si care, de la Marea Baltica la Marea Neagra, pune sub semnul intrebarii existenta putinilor evrei aflati inca astazi in aceasta regiune care, nu demult, adapostea o mare parte din evreii lumii.

Pe de alta parte, situatia economica a fostelor republici sovietice a contribuit de asemenea la dorinta de emigrare a multora dintre cetatenilor lor.