Esecul revolutiei de la 1848 a adus Europei un val de reactiune. Acesta insa nu a durat mult. Intr-adevar, liberalii si-au recastigat increderea si au reinceput lupta pentru idealurile lor, adica - libertatea natiunii bazata pe libertatea individului. De-alungul istoriei sale, liberalismul european a fost impletit cu nationalismul. La doua decade dupa revolutie, statele nationale s-au impus in Europa, impreuna cu principiile legii naturale si ale libertatii individuale pe care se bazeaza.

Astfel, in Germania, invingand pe rand pe toti dusmanii unificarii - imperiul habsburgic si imparatul Frantei Napoleon III - cancelarul Bismarck a creat intai Confederatia Germaniei de Nord, iar apoi, in 1871, Imperiul German. Ca urmare, s-au anulat toate restrictiile de drepturi civile sau politice provenite din diferente de religie.

Infrant de Bismarck in 1866, imperiul habsburgic s-a reorganizat intr-o monarhie duala, Austro-Ungaria, a carei noua constitutie a acordat drepturi depline evreilor.

Lupta pentru unificarea nationala a Italiei, asa-numitul "Risorgimento", a fost dirijata de Regatul Sardiniei care isi emancipase evreii inca din 1850. Unificarea Italiei a dus la extinderea acestor drepturi pentru toti evreii italieni.

Din aceeasi perioada dateaza si emanciparea evreilor din Anglia, avand insa o semnificatie diferita de a evreilor din celelalte tari vest europene. Intr-adevar, in Anglia evreii erau considerati cetateni  prin simplul fapt ca se nascusera pe teritoriul tarii. Aici lupta se dadea pentru dreptul de a detine functii politice. Sustinuti de liberali si de Camera Comunelor, blocati de Camera Lorzilor sprijinita de rege, evreii si-au obtinut drepturile pas cu pas, pana la cel de a deveni membri ai Parlamentului britanic.

                                                              * * *

Perioada de doua secole de la aparitia iluminismului si pana la concretizarea ideilor liberalismului triumfator n-a transformat numai soarta poparelor, dar a deschis si o noua era in istoria poporului evreu. A vorbi despre felul cum si-au slujit evreii tarile natale nu este cazul in cadrul acestui subiect, de aceea ma limitez doar sa spun ca si-au rasplatit cu devotament tarile care i-au infiat, fie la locul de munca, fie pe campul de bataie.

Daca  povestea s-ar opri aici, ar putea fi un "happy-end a la Hollywood". Dar istoria ma obliga sa merg mai departe si sa constat ca antisemitismul ne-a insotit la fiecare pas si in orice loc. Dece ? Nu stiu. Dece exista si antisemitism fara evrei ? Nu stiu. Exista istorici cinstiti care sa poata explica acest fenomen ? Nu stiu.

Iertati-mi aceasta scurta digresiune si sa ne intoarcem la subiect.

Dupa fericira perioada de obtinere a drepturilor cetatenesti a urmat reactia. In Germania, Bismarck s-a lepadat de aliatii sai liberali pentru a-si putea urma politica represiva, antidemocrata, iar antisemitismul ca miscare politica organizata a aparut la numai un deceniu de la anul 1871, anul promulgarii constitutiei.

In Austro-Ungaria, evreii au fost identificati cu statul, acest urias conglomerat stapanit de o coroana unica. Ca atare, ei au fost dusmaniti de toate popoarele in lupta pentru independenta nationala - cehi, slovaci, etcà

Sfarsitul veacului al XIX a rascolit Franta cu oribila "afacere  Dreyfuss". Primul evreu devenit ofiter in armata franceza a fost pe nedrept invinuit de spionaj in favoarea Germaniei, degradat, condamnat la inchisoare pe viata in conditii care i-au distrus sanatatea. Cand adevarul a iesit la lumina, pentru Dreyfuss a fost prea tarziu. Cand adevarul s-a aflat de catre acuzatori, acuzatia nu a fost retrasa caci mai usor era sa prezenti drept tradator un evreu decat un conte francez. Acest adevar "ar fi zdruncinat increderea poporului in armata franceza". Intreaga Franta s-a implicat cu patima in lupta pentru afirmarea adevarului sau pentru "pastrarea increderii in armata franceza".

Puternice manifestari antisemite au aparut in Anglia in 1912, cu ocazia asa-numitei "afaceri Marconi" in care patru ministri, dintre care doi evrei, au fost acuzati ca incercasera sa profite financiar de pe urma incheierii unui contract intre guvern si firma Marconi.

Cu toate acestea, in tarile din vestul si centrul Europei, emanciparea evreilor s-a mentinut ca principiu constitutional pana la aparitia fascismului care a desfiintat liberalismul si, odata cu el, emanciparea evreilor. Dupa anii de cosmar ai hitlerismului, emanciparea a fost reinstaurata, evreii redevenind cetateni cu drepturi egale incepand din 1945.

Inainte de a ne desparti, as vrea sa mai subliniez odata ca viata noastra de astazi este in mare masura determinata de fapte petrecute cu secole in urma. Astfel, emanciparea evreilor in sec.XIX-XX a fost rezultatul ideilor iluministe aparute in sec. XVIII. Iata dece trebuie sa ne cunoastem istoria, poate ne ajuta sa evitam greseli trecute, poate ne indeamna spre o alegere inteleapta in clipe de cumpana.

Va mai retin putin pentru a va vorbi despre un omagiu pe care evreii din Romania l-au adus iluminismului. Este vorba de revista "Licht" (Lumina), scoasa de un grup de tineri intelectuali evrei din Iasi-ul antebelic, intelectuali dornici sa raspandeasca in masele evreiesti cat mai multa cultura evreiasca. Ei spun ca revista lor "n-a fost,  ca atatea alte surate in limba romaneasca, scoase de scriitori evrei, o tribuna de manifestare individuala, de grupare, ci a insemnat o consecinta istorico-culturala ale carei origini le gasim in intreaga manifestare culturala a evreilor din Romania", sau , daca este sa cautam mai departe, in evolutia spirituala a evreimii europene. Din grupul "Licht" as vrea sa citez doar cateva nume. Poetul Iacob Groper, mort in Spania; astazi exista in Israel un premiu de literatura care-i poarta numele. Pictorul Reuven Rubin, ale carui picturi, achizitionate cu zeci de mii de dolari, impodobesc faimoase muzee si colectii particulare; a fost primul ambasador al Israelului in Romania. Ziaristul si scriitorul Barbu Fundoianu, devenit renumit in literatura franceza sub pseudonimul Benjamin Fondane; a facut parte dintre evreii francezi deportati care nu s-au mai intors din lagarele de exterminare. Si altii à si altiià nenumarati altii care au adus omenirii talent, munca, devotament.

Aceasta paranteza este tot un fragment din istoria evreilor, aceasta poveste uluitoare din care facem si noi parte si pe care trebuie sa o scriem cat mai frumos.