Am aratat la un moment dat cum capetele incoronate ale Europei, intrunite la Congresul de la Viena  (1815), au incercat sa desfiinteze sau sa reduca drepturile primite de evrei in urma razboaielor napoleoniene.  Am explicat cum aceasta situatie i-a impins pe evrei spre o definire mai riguroasa a pozitiei lor, facandu-i sa adere la unul din principalele curente iudaice ale vremii - liberal, ortodox si neo-ortodox; poate este cazul sa mentionez ca aceste curente, aparute in prima jumatate a sec.XIX, mai constituie si astazi curentele de baza ale societatii evreiesti.

Atitudinea  retrograda a Congresului de la Viena fata de emanciparea evreilor a mai avut ca efect implicarea evreilor in miscarile liberale si nationale ale vremii.

Intre evrei si miscarile liberale ale vremii s-a incheiat o alianta trainica. In special dupa revolutia de la 1830, intelectualii evrei    au dus o politica liberala militanta, refuzand schimbul oferit - "regenerare" contra drepturi cetatenesti -, sustinand ca pe baza legii naturale, in locul acestui schimb trebuia sa se incheie un contract de "drepturi contra datorii" si ca, intrucat evreii isi indeplineau deja datoriile , era firesc sa li se acorde si drepturile.

Poate este cazul sa amintim si numele unora dintre evreii care se aflau in fruntea acestor lupte - cum ar fi av. Gabriel Riesser si Johann Jacoby in Germania sau Adolphe Cremieux in Franta. Cremieux a fost primul presedinte al organizatiei Alliance Israelite Universelle, intemeiata in 1864 si destinata educarii si apararii evreilor lipsiti de posibilitati materiale. Acestei organizatii ne adresam si astazi pentru materialele documentare  necesare activitatii noastre educative,  si iata cum gasim radacinile vietii noastre contemporane in lupta si zbuciumul inaintasilor nostri din secolul XIX.

Alianta dintre evrei si liberali era inlesnita si de factorul social inerent. Liberalismul era politica dusa de clasele mijlocii. In Germania de dupa 1815, apare printre evreii oraseni  o patura mijlocie care are aceeasi educatie, organizatie sociala si interese politice ca si clasa mijlocie germana. Desi unii politicieni liberali germani erau partial sau total impotriva emanciparii evreilor, pana la urma necesitatea si logica acestui act au cucerit mintile majoritatii filozofilor si politicienilor liberali. In Austria si Anglia, tot liberalii, ca urmasi ai Iluminismului, au fost cei care au sustinut necesitatea emanciparii evreilor.

Pe acest fundal, nu este de mirare rolul extrem de activ pe care l-au jucat evreii - nu numai ca evrei, ci si ca liberali - in revolutia din 1848. Pornita din Paris, revolutia a strabatut Europa, daramGnd ca intr-un joc de domino guvernele legitimiste reactionare de la Viena, Berlin si Milano. Pe baricade, printre victime, in Adunari Generale, Parlamente si guverne, pentru prima oara gasim evrei. Ceea ce nu inseamna insa ce revolutia le-a oferit imediat emanciparea. Astfel, :

- in Prusia, "Decretul pentru bazele viitoarei constitutii" (aprilie 1848) doar a anticipat bazele egalitatii in drepturi. Egalitatea insasi a fost garantata abia de guvernul restaurat, in decembrie 1848;

- in Bavaria, revolutia a asigurat evreilor drepturi politice, lasand insa in vigoare restrictii foarte severe (iunie 1848).. Legiferarea drepturilor politice a fost facuta abia de guvernul post-revolutionar (mai 1849);

- in Austria, guvernul revolutionar a proclamat egalitatea religiilor in aprilie 1848, fara a acorda insa drepturi politice egale evreilor. Acestea au fost acordate abia de guvernul care a doborGt revolutia, in mai 1849.

Observam ca guvernele revolutionare au acordat drepturi evreilor, dar nu drepturi depline. Acestea le-au fost acordate abia de guvernele contrarevolutionare, de frica, pentru a evita noi miscari revolutionare.

Dar, in doi - trei ani, pe masura ce aceste guverne contrarevolutionare s-au intarit, ele au anulat total sau partial drepturile acordate evreilor. Desi revolutia din 1848 nu a fost destul de puternica pentru a pastra puterea, ea a avut totusi un rezultat pozitiv - in sensul ca emanciparea evreilor a devenit un principiu al liberalismului. Urmatoarea zvarcolire a istoriei care avea sa aduca liberalismul la putere va oferi in acelasi timp evreilor mult ravnita emancipare, drepturi egale cu ceilalti cetateni ai tarii in care locuiesc.

Din pacate, revolutia din 1848 a fost insotita si de miscari antisemite, in special in Alsacia si Baden unde evreii se indeletniceau cu camata. Noile guverne si liberalii au pus imediat capat acestor miscari, dar de atunci s-a creiat imaginea evreului ca simbol al capitalismului exploatator, transformand astfel pe asupriti in asupritori. Tot asa, in ochii guvernelor legitimiste, evreul intruchipa imaginea periculosului revolutionar. De atunci si pana acum, aceste doua imagini in perfect contrast, au fost pe rand prezentate lumii, dupa interesele de moment ale antisemitilor.