Prin Statutul de la Kalisz (1264), regele Boleslaw V cel Cucernic le acorda evreilor protectie, libertate religioasa, garantii impotriva acuzatiilor calomnioase. Stabilirea evreilor in Polonia este atat de avantajoasa pentru aceasta tara  incat, cu aproape un secol mai tarziu, in 1344, regele Cazimir cel Mare le intareste drepturile pentru a-i atrage in numar cat mai mare. In urmatorii 3oo de ani, regatul unit al Poloniei si Lituaniei a devenit cel mai intins stat din Europa, cuprinzand numeroase noi teritorii din est, printre care si Ucraina.

Populatia evreiasca se dezvolta economic si cultural,precum si numeric. Conform datelor din Enciclopaedia Judaica, se aflau in Polonia 3o mii de evrei in 1490 si 3oo mii la mijlocul secolului XVII. Evreii acestei epoci feudale apartin direct regelui, fiind tratati ca un grup distinct. Au propriul lor mod de viata, deosebindu-se de restul populatiei prin limba, cultura, imbracaminte, conditii economice. Aceasta izolare este avantajoasa pentru toata lumea. Evreii se bucura de autonomie, ajungand sa aibe chiar un parlament propriu in 1564, iar regii si biserica catolica isi pot incasa mai usor darile. Aceasta perioada de pace si relativa prosperitate este brutal intrerupta de cazacii luui Hmelnitki, in 1648, apoi chiar de catre Polonezi, din ce in ce mai des incepand din prima jumatate a secolului XVIII.

Puterea Poloniei scade treptat in asa masura incat in trei etape (1772, 1793, 1795), teritoriul ei este impartit intre Rusia, Prusia si Austria. Populatia evreiasca din Polonia, ajunsa la 1,5 milioane, este impartita impreuna cu teritoriul, intre cele trei mari puteri. Cea mai mare parte a acestor evrei devin supusii Imperiului Rus - si asta va trebui sa ne amintim atunci cand vom comenta asa zisa legatura dintre notiunile de "jidan" si bolsevic".

Din 1795 pana la revolutia din 1917, soarta evreilor va depinde de politica si conceptiile fiecarui tar, de aceea vom incerca sa etapizam viata comunitatii evreiesti din Rusia in functie de tarii care au carmuit imperiul in aceas.ta perioada.

Evreii Polonezi au devenit supusi rusi sub domnia lui ECATERINA II CEA MARE, prietena filozofilor francezi si adepta ideilor iluministe care se raspandesc in Europa. Intr-o Rusie care isi alungase de mult evreii, Ecaterina este predispusa la toleranta si foarte constienta de avantajiile oferite de o populatie supusa si activa de mestesugari si comercianti dibaci. Pe de alta parte, este constienta si de antisemitismul latent din jurul ei, provocat in special de atitudinea clerelui. Si atunci Ecaterina alege o cale de mijloc. Dupa prima impartire a Poloniei, acorda evreilor din teritoriile polomeze anexate aceleasi drepturi  ca si crestinilor cu statut social similar, tratandu-i ca pe o minoritate religioasa. Nu le acorda dreptul de a intra oficial pe teritoriul Rusiei propriu-zise, dar le creaza conditii ca sa poata totusi patrunde, deoarece are tot interesul sa populeze cu locuitori harnici si destoinici regiunile cucerite de la Turci, in jurul marii Negre. Politica binevoitoare a Ecaterinei asigura evreilor conditii de viata in general mai favorabile decat cele din Europa de Vest. Dar, din pacate, aceasta situatie se schimba repede.

Dece ?

Pe de o parte, revolutia franceza din 1793 potoleste definitiv ideile iluministe ale Ecaterinei. Pe de alta parte, egalitatea in drepturi a evreilor este de neconceput pentru polonezii din teritoriile anexate, iar negustorii rusi se impotrivesc unei concurente de care se tem. De aceea, o parte din drepturile acordate
evreilor se abroga, apar o serie de restrictii, printre care decretele imperiale  care permit stabilirea evreilor numai in teritoriile cucerite de la polonezi si de la turci, interzicandu-le accesul in restul imperiului. Pe masura ce vom inainta in secolul XIX, efectul acestei interdictii se va resimti tot mai greu, pana va deveni sufocant.

Dar suntem inca la inceputul secolului XIX, cand evreii sunt considerati de populatia rusa niste paraziti si exploatatori de care trebuie sa se apere. Dreptul de arenda acordat evreilor inca din Evul Mediu, precum si rolul lor in comertul cu alcool - ca producatori, negustori si hangii- ii desemneaza ca tapi ispasitori pentru toate mizeriile si necazurile populatiei. In acelasi timp, guvernul rus duce fata de ei o politica ambigua, osciland intre masuri dure de reprimare si incercari de a-i asimila pe cale pasnica.