a) Originea sarbatorii

Simhat Torah, sau "Bucuria Torei" este celebrarea savarsirii ciclului anual al citirii Torei in sinagogi. Aceasta sarbatoare cade in Diaspora a doua zi dupa Sminei Azeret, deci pe 23 Tisrei, iar in Israel ea este celebrata in aceeasi zi cu Sminei Ateret, pe 22 Tisrei.

Spre deosebire de celelalte sarbatori majore ale calendarului evreiesc, Simhat Torah este o sarbatoare relativ recenta. Celebrarea ei nu este ceruta de Torah si nu este prevazuta nici in Talmud. Se pare ca ea s-a insitituit treptat, incepand din perioada gaonimilor (aproximativ secolele 6-11 e.n.) in timpul perioadei precedente, peioadei Talmudice, citirea publica a Torei se derula pe o perioada de trei ani. Acest obicei a fost schimbat dupa obiceiul Gaonilor din Babilonia, a caror autoritate in aceasta materie s.a impus in intreaga lume evreiasca. Ei au introdus ciclul anual de citire in public a Torei si au sugerat se pare ideea unei sarbatori la sfarsitul unui astfel de ciclu.

Sarbatoarea de Simhat Torah a fost astfel introdusa. In secolul al 14-lea s-a canonizat obiceiul de a se incepe citirea Torei imediat dupa incheierea unui ciclu. O parte din ceremoniile legate de Simhat Torah dateaza pare-se din secolul al 16-lea, cum ar fi ceremoniile de "hakafot" (inconjurarea podiumului de lectura), chemarea a mai multor participanti la citirea Torei, chemarea copiilor pentru binecuvantare; alte obiceiuri fiind introduse ulterior.

Simhat Torah este o marturie a faptului ca o ceremonie relativ tarzie poate deveni atat de populara incat sa se transforme intr-o sarbatoare caracteristica intregului popor.

b) Sarbatorirea Simhat Tora

Elementul central al sarbatorii il reprezinta bucuria citirii Torei si este exprimata printr-o procesiune de inconjurare a "bimei", respectiv a podiumului de lectura, sau a sinagogii, in care fiecare pe rand poarta sulurile Torei. Aceasta procesiune, numita "hakafot" este repetata de sapte ori si sintetizeaza bucuria citirii si purtarii Torei.

Termenul "hakafot", care inseamna a inconjura, este mentionat in Biblie, in legatura cu caderea zidurilor orasului Jeriho in timpul lui Josua. El este cel mai des mentionat in legatura cu traditia casatoriei la evrei, unde desemneaza inconjurarea de 7 ori a mirelui de catre mireasa. Obiceiul de a face aceste "hakafot" de Simhat Torah dateaza probabil din secolul al 16-lea, ca a continuare a obiceiului de Sucot. Multi sustin insa ca aceste "hakafot" de Simhat Torah ar fi de fapt legate de ritualul nuptial simbolizand unirea in dragoste a poporului evreu cu Torah.

La slujba de seara, dupa ce se spune "Ata horeta la-daat" (Ti-a fost dat sa vezi), se scot din chivot toate sulurile Torei, pe care credinciosii le poarta apoi de sapte ori in jurul bimei sau sinagogii. Aceste sapte hakafot sunt insotite de cantece, in special imnul de lauda "Ana ha-Sem ho-siana" (Doamne, ajuta-ne Te rugam), urmat de un poem de de recunostinta sub forma de acrostih alfabetic. Intre cele sapte procesiuni, credinciosii canta, danseaza tinand in brate sulurile de Torah. Copiii iau si ei parte la procesiuni, agitand stegulete colorate si suluri de Torah colorate si facute de ei. Dupa acest moment, in unele sinagogi se citeste o sectiune din penultimul capitol al Pentateuhului (Deut. 33, 1-7), fiind de altfel singura data cand se citeste Torah noaptea.

A doua zi procesiunile se repeta, urmate de o lectura lunga a ultimului capitol din Deuteronom, reluat de cate ori este nevoie, pentru ca toti credinciosii sa fie chemati pe rand sa citeasca din Torah. In unele comunitati se citeste simultan in mai multe locuri in sinagoga, in altele sunt chemati mai multi oameni la citirea Torei si ei recita impreuna binecuvantarile in cor.

La aceasta ceremonie iau parte si copiii, chiar daca nu au implinit inca 13 ani. Se intinde deasupra grupului de copii un talit (sal de rugaciune) si sunt binecuvantati cu vorbele adresate de Iacov nepotilor sai. (Gen. 48,16). Aceasta ceremonie se numeste "Kol ha-nearim" (Toti tinerii)
Citirea ultimei pericope din Deuteronom, care incheie Pentateuhul, revine unui credincios, pe care obstea vrea sa-l cinsteasca in mod deosebit. Datorita acestui lucru el este numit "hatan Torah" (logodnicul Torei). El este cel care incheie in mod solemn citirea ultimului sul al Torei, dupa care acesta este rulat.

Se ia dupa aceea un alt sul cu care se incepe noul ciclu anual. Citirea primei pericope, Geneza 1,1-2,3, este o mare cinste pentru cel chemat la podiumul de lectura. El este numit "Hatan Beresit" (logodnicul Inceputului), dupa numele primei carti a Torei, si anume Beresit, Geneza. Lectura din Profeti in aceasta zi este primul capitol din Iosua.

In Israel, in noaptea de dupa Simhat Torah se organizeaza uneori procesiuni in afara sinagogii, cand participantii insotesc rugaciunile cu coruri si muzica instrumentala.