Tema lunii Elul, la sfarsitul careia se afla Rosh Hashana, Anul Nou evreiesc, si Yom Kippur, este reconcilierea poporului evreu cu Dumnezeu in legatura cu nelegiuirile pe care le-au facut in trecut si hotararea de a le schimba pe acestea cu fapte bune si de a le spori pe cele bune in viitor. Astfel, cand se termina un an si incepe un altul nou, evreii trebuie sa dea personal socoteala pentru ceea ce au facut in anul care a trecut si sa gaseasca metode constructive de a-si imbunatati comportamentul in viitor. Rosh Hashana si Yom Kippur subliniaza acest process si contin multe practici si ritualuri care sunt menite sa ajute la realizarea corecta a acestuia. Aceste zile sunt cunoscute sub numele de "Zilele rspectului" pentru puterea si inspiratia pe care le intruchipeaza.

Ideea ca luna Elul, Rosh Hashana si Yom Kippur sa serveasca ca un moment al caintei si al reconcilierii intre Dumnezeu si poporul evreu isi are originea in povestea biblica a pacatului vitelului de aur. Cand evreii au comis pacatul vitelului de aur, Moise a urcat pe munte si s-a rugat pentru evrei timp de 40 de zile. Atunci Dumnezeu i-a poruncit sa urce din nou si sa faureasca doua table noi. Moise a petrecut 40 de zile impacandu-i pe evrei cu Dumnezeu, totul culminand pe data de 10 Tishrei, cand Moise s-a intors cu al doilea set de table ale legii, care marcheaza impacarea lui Dumnezeu cu poporul evreu. Aceasta perioada care culmineaza in acea zi a fost marcata ca o perioada cand Dumnezeu este cu atat mai apropiat de evrei si este mult mai receptive la cainta acestora.

In fiecare dimineata din luna Elul se sufla din Shofar. Shofarul este un corn de berbec curatat pe dinauntru care scoate un sunet foarte puternic care atrage atentia. Semnificatia shofarului va fi discutata mai jos.

Slichot, sau rugaciuni care exprima scuze si dorinta evreilor de a indeplini rolul pe care Dumnezeu il are pentru ei, se spun la inceputul saptamanii dinainte de Rosh Hashana. Slichot sunt compuse din multe pasaje diferite compuse de-a lungul timpului, dar in esenta ele reprezinta recitarea "celor treisprezece attribute ale milei," pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise in timpul pacatului cu vitelul de aur pentru a sti cum sa-l abordeze pe Dumnezeu cand vor sa-si ceara iertare. Ele suna astfel: "Hashem, Hashem, Dumnezeu, plin de compasiune si de bunavointa, greu de maniat si plin de bunatate si de adevar. Pastrator al bunatatii timp de generatii, iertator al viciilor, al pacatelor facute cu buna stiinta si al greselilor si Cel care ne purfica." Acestea sunt insotite de Vidui - sau Confesiunea.

Partile fundamentale ale caintei sunt trei: renuntarea la pacatul pe care l-am comis si hotararea de a nu-l mai face niciodata, regretul si marturisirea orala a pacatelor. Simpla cainta insa, nu rezolva decat pacatele dintre om si Dumnezeu, cum ar fi folosirea unor cuvinte urate. Totusi, pentru pacatele comise impotriva unui alt individ, cum ar fi sa vorbesti o alta persoana de rau (Lashon hara), numai iertarea acelei personae poate rezolva conflictul. De aceea, multi evrei folosesc acest moment pentru a se impaca cu cei pe care i-au suparat si pentru a le cere iertare. Individul care a fost jignit sau suparat nu se poate incapatana in hotararea de a nu-l ierta; astfel, daca cineva isi cere sincer iertare de la o persoana de trei ori si aceasta tot refuza sa il ierte, atunci obligatia este considerate indeplinita. Totusi, un pacat nu se poate sterge doar gandindu-ne ca ne vom cai pentru el mai tarziu. Acesta este semn de falsa cainta, ceea ce nu este acceptabil.

Dupa parerea lui Maimonide, adevarata masura a caintei este abilitatea de a rezista tentatiei de a comite acel pacat intr-o ocazie similara. Astfel, semnul caintei perfecte este atunci cand individul este pus in exact aceeasi situatie in care a pacatuit prima oara si se abtine de la a pacatui din nou. Aceasta explica rationamentul teoretic din spatele caintei. Pedeapsa isi are fundamentul in dorinta lui Dumnezeu de a ne face sa ne intoarcem la El, de a ne da motiv sa reflectam asupra actiunilor noastre si astfel sa cautam reconcilierea cu El. Cainta realizeaza aceeasi intoarcere la Dumnezeu fara sa mai fie nevoie de alte stimulente. Astfel, cainta ne sterge erorile din trecut, si dupa parerea unora, le transforma in fapte bune.

O poveste din Talmud ilustreaza puterea caintei.
"Rabinul Judah Printul se plangea: 'Sunt unii care dobandesc o parte din lumea de dincolo intr-o ora." In legatura cu cine a spus el acest lucru? - In legatura cu rabinul Eliezer Ben Drudiya. Eliezer Ben Durdiya a fost un om inecat in pacate timp de multi ani. Odata, o femeie cu care pacatuia i-a spus "acum pacatul tau a ajuns atat de departe incat nu mai exista cainta pentru el." Atunci acesta a fugit plangand pe dealuri si a inceput sa se roage ca cineva, chiar si dealurile, sa ceara iertare in numele lui. In final si-a dat seama ca numai el poate sa ceara iertare pentru sine. Si atunci si-a pus capul pe genunchi si a plans cu cainta pana cand sufletul I-a parasit trupul si a murit. In acel moment Dumnezeu a spus, "Rabinul Eliezer Ben Durdiya si-a castigat locul in lumea de dincolo." Nu numai ca i-a fost acceptata cainta, dar i-a si fost dat titlul de "rabin."