Desi exista tendinta de a simplifica si a identifica Sucot cu sarbatoarea corturilor nu trebuie pierdut din vedere ca semnificatia acestei sarbatori este mult mai larga, ea grupandu-se in special in jurul a patru teme majore

a) exprimarea gratitudinii pentru recolta din anul trecut
b) rugaciunea pentru ploaie
c) sfarsitul perioadei Marilor Sarbatori
d) semnificatia suca in istoria evreilor

a) Exprimarea gratitudinii pentru recolta de anul trecut
Aspectul agricol al acestei sarbatori, reflectat in special in denumirea sa ca Hag ha-Asif (sarbatoarea strangerii recoltei), se exprima in timpurile vechi prin pelerinaje pline de bucurie la Templu unde se aduceau prinoase din recolta adunata. De aici imporanta si semnificatia celor patru specii de plante - de altfel specifice pentru fauna Israelului - care se mai folosesc si azi in sarbatoarea de Sucot. Veselia familiilor din antichitate la strangerea recoltei si la aducerea de ofrande la templu din aceasta recolta se exprima prin faptul ca in vechime Sucotul era denumit ca "HAG" - Sarbatoarea prin excelenta.
Odata cu daramamarea Templului ideea de pelerinaj si-a pierdut din semnificatie (desi a ramas prezenta in ceremoniile literugice de hakafot), dar celebrarea recoltei, bucuria abundentei fructelor si plantelor de toamna s-a pastrat simbolic in deocrarea corturilor si a sinagogilor cu fructe si plante.

b) Rugaciunile pentru ploaie
Ploaia apare ca o tema majora in tot timpul Sucot-ului, fie sub forma rugaciunilor pentru ploaie, fie sub forma unor ritualuri elaborate care au luat nastere din ceremonii de ploaie din vechime. Din punct de vedere calendaristic, Sucot coincide cu inceperea anotimpului ploios in Israel, asa incat este firesc ca dupa o vara caniculara si uscata, agricultorul din vechime, ca si locuitorul de azi sa fie preocupat de venirea ploilor. De altfel trei sunt ceremoniile legate de ritualul apei care s-au evidentiat in timpul existentei Templului si care sunt legate direct sau indirect si de Sucot:

1.Simhat Bet Hasoeva din descrierile din Talmud ne putem face o impresie asupra bucuriei si veseliei care insotea libatiunile pentru apa. Ceremoniile incepeau la sfarsitul primei zile de Sucot si erau repetate in fiecare zi, cu exceptia Sabatului. Ceremonia incepea cu aprinderea unor lampi speciale, mari si aurite care aveau capacitatea de a cuprinde mult ulei si a da o lumina foarte mare. Aceasta lumina era atat de puternica, incat se spune ca ea lumina intreg Ierusalimul. De fiecare data cand preotii adaugau ulei pentru mentinerea liminii, flacari tasneau din lampi, amintind oamenilor de trasnetele si fulgerele din timpul ploilor. In timpul acesta, Levitii cantau la instrumente muzicale si recitau psalmi urcand cele 15 trepte de la curtea barbatilor spre cea a femeilor. La incheierea fiecarui psalm, doi preoti, aflati la capatul scarilor suflau din sofar. Spiritul de sarbatoare si de bucurie era asa de mare, incat toata lumea participa, inclusiv rabini si oameni de seama. Aceasta festivitate dura toata noaptea si era un fel de preludiu la evenimentele zile urmatoare.

2.Ceremonia libatiilor pentru apa   A doua zi de dimineata, un grup de Leviti, preoti si multi dintre participanti plecau la bazinul Siloah aflat in afara Ierusalimului. Pe drum ei cantau din intrumente si recitau versetul din Isaia care de altfel sta la baza acestui ritual: "Veti soate apa cu bucurie din acest izvor de izbavire" (Isaia 12,3). Intr-un vas special din aur, scotea apa din Siloah, pe care dupa aceea, in urale de bucurie si dans il aduceau inapoi la Templu trecand prin Poarta Apelor unde Marele Preot astepta in fata altarului. Apa era desertata intr-un vas cu gatul subtire si un altul era umplut cu vin. Marele Preot ridica vasele tinand vasul cu apa inspre apus - de unde vin norii de ploaie - iar vasul cu vin spre rasarit si picura din ele lichidul incet, incet, ca picaturi de ploaie in fata multimii adunate in fata Templului.

3.Scuturarea ramurii de salcie. Al treilea obicei legat de existenta Templului si de rugaciunile pentru apa era scuturarea salciei. In fiecare zi de Sucot erau aduse la Templu ramuri proaspete de salcii si impodobit altarul cu ele, ca simbol al abundentei in apa, deoarece salcia creste in preajma apelor. Altarul era mai apoi inconjurat de oamenii care tineau in maini lulav si arava si intonau rugaciunile de Hoshana. In ultima zi de Sucot ei inconjurau de sapte ori altarul si la sfarsit, loveau cu salcia de podea pana se scuturau toate frunzele. Doua sunt interpretarile mai cunoscute ale acestui ritual. Una afirma ca scuturarea frunzelor era asemanata caderii picaturilor de ploaie. A doua sustine ca salcia - care are nevoie de foarte multa apa pentru a creste, neproducand fructe ar semnifica risipirea, irosirea de apa, iar scuturarea semnul dezaprobarii acestei risipe.

c) Sfarsitul perioadei solemne a Marilor Sarbatori
Sfarsitul perioadei solemne a Marilor Sarbatori  este desemnata prin rugaciunea de saharit din ultima zi de Sucot, Sminei Azeret, cand se recita rugaciuni solemne pentru iertarea pacatelor. O legenda povesteste ca in noaptea dinainte de ultima zi de Sucot, numita si Hosana Raba (multe hosana)  cerul se deschide si cad bucatele de hartie pe pamant. Pentru fiecare om o notita pe care este scris verdictul final pentru anul care tocmai a inceput, verdict care a fost decis de Iom Kipur si confirmat acum. De aceea unii evrei piosi stau trezi toata aceasta noapte petrecand-o in rugaciune si studiu.

d) Importanta istorica a construirii suca
Sucot - ca si marile sarbatori evreiesti in general - contine acea dimensiune istorica, de aducere aminte, de traire a timpului inaintasilor nostri. In acest context, cortul nu este numai un simbol al simplitatii si al modestiei, al expunerii fragilitatii omului in fata puternicei naturi si a vointei divine. Prin faptul ca sapte zile cel putin capul familiei mananca si doarme acolo, el este si o realitate, care cel putin pentru o saptamana vine sa stearga diferentele sociale si sa ne aminteasca ca in fata lui Dumnezeu nu aducem bogatii, nici case, nici mobila si doar pe noi insine si cantecele si rugaciunile de pe buze si din inima.