Sucotul este impreuna cu Pesah si Shavuot una din sarbatorile de pelerinaj, in cursul carora, pana in anul 70 e.n. evreii urcau la Templul din Ierusalim.

Sarbatoarea Corturilor sau a Tabernacolelor se celebreaza, incepand cu 15 Tisri, timp de o saptamana in Israel, iar in Diaspora timp de 9 zile. In afara Israelului primele doua zile sunt considerate sarbatori intregi, precum si a opta zi - Smini Ateret si ultima zi Simhat Torah. In Israel numai prima zi si a opta sunt considerate sarbatori intregi, Smini Ateret si Simhat Torah fiind celebrate in aceeasi zi. Zilele intermediare (5 in Israel si 6 in Diaspora) sunt numite hol ha-moed insemnand semi-sarbatori, in care munca este permisa pastrandu-se totusi un cadru festiv si sarbatoresc.

Ca si Pesah si Shavuot, Sucot are atat o semnificatie istorica cat si o semnificatie legata de ciclul naturii, de activitatile agricole. Aceste semnificatii reies din diferitele denumiri ale sarbatorii:
* Hag ha Sucot - Sarbatoarea Corturilor denumire care apare in Leviticul 23,24, Deuteronomul 31,10 - atesta importanta istorica a sarbatorii legata de peregrinarea evreilor in desert timp de 40 de ani, cand au locuit in corturi. " sapte zile sa locuiti in corturi; toti cei nascuti in Israel sa locuiasca in corturi, pentru ca generatiile iesite din voi sa stie ca am facut pe fiii lui Israel sa locuiasca in corturi, dupa ce i-am scos din tara Egiptului: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru" (Lev. 23,42-43)

* Hag ha-Asif  - Sarbatoarea recoltei : "sa tii sarbatoarea Strangerii roadelor, la sfarsitul anului, cand vei strange de pe camp rodul muncii tale" (Exodul, 23,16) - demonstreaza legatura cu ciclul naturii, cu anul agricol. Sucot apare in acest context sarbatoarea recunostintei fata de natura milostiva, creata si daruita de Dumnezeu omului. " In ziua intai sa luati fructe din pomii cei frumosi, ramuri de palmieri, ramuri de copaci infrunziti si de salcii de rau, si sa va bucurati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, sapte zile." (Lev. 23,40).  De aceea Sucot apare si ca sarbatoarea bucuriei, veseliei - Zeman Simhateinu - iar  in cartile cele mai vechi ea figureaza ca singura sarbatoare importanta. Aceasta insemnatate a sarbatorii s-a pierdut pe masura departarii de munca agricola odata cu distrugerea celui de al Doilea Templu. Reminescente se mai pot vedea in obiceiul de a impodobi suca cu fructe naturale sau confectionate din hartie colorata sau material si in importanta liturgica si simbolica a celor patru specii de plante specifice acestei sarbatori.