Tisha BeAv sau ziua de 9 a lunii Av este punctul culminant al unei perioade de doliu care incepe cu Shivasar Betamuz sau 17 Tamuz. Shivasar Betamuz a fost ziua cand zidurile Ierusalimului au fost strapunse de catre romani in anul 70 e.n., in timpul celui de-al doilea templu. Aceasta zi este ea insasi o zi de post, incepand la rasaritul soarelui si terminandu-se la apus. Dupa ce au patruns, romanii au pradat si distrus orasul timp de trei saptamani pana cand in final, pe 9 Av, au dat foc Templului. De atunci, evreii au tinut aceste trei saptamani ca perioada de doliu in care nu se fac nunti si nu se asculta muzica live. Doliul se intensifica in timpul ultimelor 9 zile cand evreii nu se tund, nu mananca carne si nu beau vin (cu exceptia Shabbatului), nu fac activitati al caror singur scop este placerea (ca de exemplu inotul) si nu poarta haine noi, proaspat spalate.

Tisha BeAv sau 9 Av este considerata ziua de doliu si de suferinta a poporului evreu. Ziua are aceasta semnificatie in principal pentru ca distrugerea ambelor Bietai Mikdashim (Temple) din Ierusalim a avut loc in aceasta zi. Templele erau centrul statului evreu. Nu erau numai un simbol al identitatii si unitatii nationale, erau punctul focal al legaturii cu Dumnezeu al Benei Yisroel. Templul era locul unde se faceau toate ritualurile si sacrificiile, locul unde preotii (Kohanim) isi desfasurau serviciul catre Dumnezeu si locul unde toti evreii se duceau de cel putin trei ori pe an, de sarbatorile cele mari Pesach, Shavuout si Sukkot. Dupa cum spune traditia, spiritul lui Dumnezeu va cobori in Templu, in inima Israelului.

Distrugerea primului Templu de catre Nabucodonosor, regele Babilonului, in 586 i.e.n. a inaugurat o perioada de 70 de ani de exil in Babilon. Distrugerea de catre romani a celui de-al doilea Templu in 70 e.n. a dus la exilul si ratacirea in care evreii se mai afla si astazi. Se spune ca toate suferintele noastre incepand de atunci sunt rezultatul acestui exil, si dupa traditie, distanta care exista cum intre Dumnezeu si poporul evreu este rezultatul faptului ca Templul nu mai exista. De atunci, evreii se roaga in fiecare zi pentru venirea lui Mesia, care sa ii aduca pe toti evreii inapoi in Israel, sa reconstruiasca Templul si sa le redea evreilor starea lor originala de apropiere de Dumnezeu. Tot ce a mai ramas din Templu este zidul exterior de vest sau Kotel Hamaravi. Kotel-ul este acum cel mai sfant loc pentru iudaism, unde se aduna milioane de oameni. Kotel-ul si intregul Ierusalim au fost recapturate de Israel in Razboiul de 6 Zile din 1967.

Si alte calamitati au avut loc de Tisha BeAv. Radacina  suferintei este "Chet Ha Meraglim," sau pacatul spionilor, asa cum este mentionat in Biblie, comis de evrei pe cand se perindau prin desert. Dupa cum spune povestea, evreii au trimis spioni in Israel pentru a "face un tur de orizont." Cand s-au intors spionii, zece din cei doisprezece au spus ca desi tara este extrem de roditoare, evreii nu vor putea sa o cucereasca pentru ca locuitorii ei sunt prea puternici. Evreii au crezut acest raport si au inceput sa se planga ca au fost scosi din Egipt. Pentru ca nu au dovedit credinta in Dumnezeu, Dumnezeu a hotarat ca evreii vor colinda prin desert inca patruzeci de ani si nu vor intra in tara decat atunci cand o noua generatie se va fi nascut. In conformitate cu traditia, noaptea aceea a fost Tisha BeAv. Dumnezeu a spus: pentru ca in noaptea asta ati plans fara motiv, in viitor veti avea motive sa plangeti in aceasta noapte.

De asemenea, evreii au fost alungati din Anglia in 1290 de Tisha BeAv si una dintre cele mai mari tragedii ale evreilor, expulzarea evreilor din Spania, a avut loc tot atunci. Multe atrocitati ale nazistilor au fost infaptuite de Tisha BeAv si Franz Ferdinand, arhiducele de Austria, a fost asasinat in 1914 de Tisha BeAv, scanteia care a pornit primul razboi mondial si a condus indirect la al doilea razboi mondial si la ridicarea nazismului.

De aceea, rabinii au comemorat Tisha BeAv ca zi de post, a doua ca importanta numai dupa Yom Kippur. Ziua serveste nu numai la a comemora evenimentele care s-au intamplat pe Tisha BeAv, dar este si ziua oficiala de doliu a poporului evreu pentru diferitele pogromuri si dezastre care s-au abatut asupra noastra. Postul dureaza o zi intreaga, de seara pana seara, incepand de la apusul soarelui. Pe langa postit, este interzis si sa se bea, sa se faca baie, sa se poarte pantofi de piele, sa se poarte machiaj sau sa se intretina relatii sexuale. Femeile insarcinate, mamele care alapteaza si persoanele grav bolnave nu trebuie sa posteasca, ci sa manance ceea ce au nevoie. Nu se obisnuieste sa ti saluti prietenii pe strada, sa spui buna dimineata sau sa trimiti cadouri. Este un obicei ca pana la pranz de Tisha BeAv sa nu se stea pe scaune de marime normala, ci pe podea, si sa se doarma intr-o pozitie mai putin confortabila, de exemplu, fara perna. Pentru ca ziua este de doliu nu trebuie sa se dea nici un fel de semne de bucurie. De fapt, Tefillin, accesoriile din piele care contin pasaje din Biblie si care se poarta in mod traditional in timpul serviciului de dimineata, se poarta acum in timpul celui de dupa-amiaza. Purtarea acestora este considerata a fi un semn de bucurie si deci nu pot fi purtate decat dupa-amiaza cand se spune ca doliul se domoleste. Studiul Torei este de asemenea interzis, cu exceptia anumitor pasaje care sunt considerate deosebit de dureroase precum Iyov (Iov) si Eycha (Lamentatiile).

In seara de Tisha BeAv se tine o masa speciala, numita Seuda Hmafseket (o masa de oprire????). Se obisnuieste sa se manance oua, o mancare evreieasca traditionala pentru doliu in aceasta perioada. Masa nu este una vesela. In mod ideal, nu se mananca decat un singur fel de mancare gatita, restul mesei constand din produse lactate, fructe si legume.

In noaptea de Tisha BeAv, ne adunam la Shul pentru a citi Eycha, cartea lamentatiilor, care, dupa cum spune traditia a fost scrisa de catre profetul Ieremia imediat dupa distrugerea Templului. Cartea este o elegie plina de durere care deplange distrugerea Templului, a Ierusalimului si a poporului evreu. Cartea spune povesti sfasietoare despre femei care au fost obligate sa manance corpurile copiilor lor morti si despre un Israel abandonat de toti prietenii si aliatii sai, lasat ca o vaduva pe marginea drumului. Ieremia petrecuse ani intregi rugandu-i pe evrei sa-si imbunatateasca comportamentul, avertinzandu-i ca Dumnezeu ii va pedepsi amarnic pentru abaterile lor. Acestia nu au ascultat si, in final, tot ce a putut face Ieremia a fost sa deplanga pierderea. Cartea se citeste pe o melodie trista, de obicei fiecare capitol de catre alta persoana. Se citeste in timp ce congregatia sta pe podea iar persoana care citeste se afla in mijlocul lor.

In ziua urmatoare, la Shul, congregatia citeste din Kinot. Kinot sunt elegii despre distrugerea Templului si despre multe alte calamitati care s-au abatut asupra poporului evreu pe parcursul lungii noastre istorii. O kina foarte impresionanta face reflectii asupra diferentei dintre gloria poporului evreu la iesirea din Egipt si dureroasa lor mizerie atunci cand au fost exilati din Ierusalim. Aceasta kina, cantata de catre congregatie, se termina cu speranta bucuriei  pe care o vom simti la intoarcerea la Ierusalim. Recent a fost adaugata o kina in amintirea Holocaustului. In timpul acestei zile, multi evrei isi petrec timpul reflectand asupra suferintelor poporului lor. Un mod simplu de a face acest lucru este vizionarea unei casete video despre Holocaust, cum ar fi Lista lui Schindler.

Totusi, exista o traditie care spune ca Tisha BeAv va fi intr-o zi transformata "Mi Yagon LeSimcha," din tristete in bucurie. In Talmud (cartile evreiesti ale legilor rabinice,) aceasta zi se numeste Moed sau o sarbatoare cu bucurie. Traditia spune ca Mesia se va naste in aceasta zi. Spiritul optimist se mentine pe tot parcursul zilei in timp ce il rugam pe Dumnezeu sa ne readuca la felul cum erau lucrurile inainte. Acest spirit este cuprins in urmatoarea poveste, scrisa in Talmud.

Rabinul Galmiel, rabinul Elazer Ben Azariah, rabinul Yehoshua si rabinul Akiva au mers la Ierusalim. Cand au ajuns pe muntele Tzofim, si-au rupt hainele. Cand au ajuns la muntele unde se afla Templul, au vazut o vulpe iesind din locul Sfinteniei Sfinteniilor (centrul si partea cea mai sfanta a Templului). Au inceput sa planga, dar rabinul Akiva a inceput sa rada. L-au intrebat: De ce razi? Si el a spus: De ce plangeti? Ei au raspuns: "Este scris despre acest loc: Si strainul care se va apropia de acest loc va muri! Acum vulpile haladuiesc in el - sa nu plangem oare?" El a raspuns: "De asta rad. Biblia spune: Si o sa-i chem ca martori de incredere pe Uriah Cohen si pe Zechariah Ben Yevarechiah." Care este legatura intre Uriah si Zechariah? Uriah a trait in timpul primului Templu si Zechariah in timpul celui de-al doilea Templu. Scriptura a legat profetia lui Zechariah de profetia lui Uriah. S-a spus despre Uriah "Astfel, din cauza ta, Zionul va fi arat a un ogor, Ierusalimul va pustiu si muntele Templului va fi ca o padure." In Zecharia se spune: "Barbati si femei in varsta vor mai sta inca pe strazile Ierusalimului." Inainte sa se implineasca profetia lui Uriah, ma temeam ca profetia lui Zechariah nu se va implini. Acum ca ea s-a implinti, stiu ca profetia lui Zechariah se va implini si ea. Si ei au raspuns: Akiva, ne-ai adus alinare! Akiva, ne-ai adus alinare!

Anul acesta Tisha BeAv cade pe 10 august, incepand in seara de 9 august la apus si terminandu-se in ziua urmatoare la rasaritul stelelor.

Shabbatul care urmeaza dupa Tisha BeAv se numeste Shabbat Nachamu sau Shabbatul consolarii, care inaugureaza o perioada de consolare menita sa aline durerea si doliul prin care tocmai am trecut. Se citeste o portiune din Biblie care spune: "Consolati-va, consolati-va, voi, poporul Meu, va spune Dumnezeul vostru." Anul acesta Shabbat Nachamu cade pe data de 12 august.