Kibutzul, cuvantul ebraic pentru "asezare comunala", este o comunitate rurala unica; o societate dedicata ajutorului mutual si justitiei sociale; un sistem socio-economic bazat pe principiul proprietatii comune a proprietatii, egalitate si cooperare in productie, consum si educatie; indeplinirea ideii "de la fiecare in conformitate cu posibilitatile sale, pentru fiecare in conformitate cu nevoile sale"; o casa pentru cei care l-au ales.

Primele kibutzim (pluralul de la kibutz) au fost fondate 40 de ani inaintea infiintarii statului Israel (1948). Fondatorii lor erau tineri pionieri evrei, majoritatea din Europa de Est, care veneau nu numai pentru a cere inapoi pamantul tarii lor, ci si pentru a crea un nou stil de viata. Calea lor nu era usoara: un mediu ostil, lipsa de experienta a muncii fizice, lipsa de cunostinte in domeniul agriculturii, pamantul sterp neintretinut timp de secole, lipsa apei si a fondurilor erau printre dificultatile cu care se confruntau. Trecand peste multe greutati ei au reusit sa creeze comunitati infloritoare, care au jucat un rol dominant in infiintarea si construirea statului.

Astazi 270 de kibutzim, cu un numar de membri care variaza de la 40 la peste 1000, sunt imprastiate pe tot teritoriul tarii. Majoritatea dintre ele au intre 300 si 400 de membri adulti si o populatie de 500 pana la 600. Numarul total al celor ce locuiesc in kibutzim ajunge la aproximativ 130.000, aproape 2,5 % din populatia tarii. Majoritatea kibutz?urilor apartin uneia dintre cele trei miscari de kibutz, fiecare identificandu-se cu o ideologie anume.


Organizarea Kibutzurilor
Majoritatea kibutz-urilor sunt dispuse conform unui plan similar. Zona rezidentiala contine casele si gradinile atent ingrijite ale membrilor, case pentru copii si terenuri de joaca pentru fiecare grupa de varsta, si facilitati comune cum ar fi cantina, sala de conferinte, biblioteca, piscina, terenul de tenis, clinica medicala, spalatoria, alimentara si altele asemenea. Adiacent zonei de locuire se gasesc baraci pentru vitele care dau lapte si cotete moderne pentru pasari si de asemenea una sau mai multe fabrici industriale. Terenurile agricole, livezile si bazinele piscicole se gasesc in jurul perimetrului, la o calatorie scurta cu tractorul din centru. Pentru a ajunge din loc in loc in cadrul kibutz-ului, oamenii merg pe jos sau pe bicicleta, in timp ce masinute electrice exista pentru persoane cu handicap si batrani.

Kibutz-ul functioneaza ca o democratie directa. Adunarea generala a tuturor membrilor lui formuleaza politica, alege oficialitatile, autorizeaza bugetul kibutz-ului si aproba noi membri. Nu serveste numai drept corp decizional ci si ca forum in care membrii isi pot exprima opiniile si punctele de vedere.

Treburile de zi cu zi sunt rezolvate de comitete alese, care se ocupa de domenii cum ar fi cazarea, finantele, planificarea productiei, sanatatea si cultura. Presedintii unora dintre aceste comitete impreuna cu secretarul (care detine pozitia de varf in kibutz) formeaza guvernarea kibutz-ului. Pozitiile de secretar, trezorier si coordonator al muncii sunt, de regula, cu norma intreaga, in timp ce alti membri lucreaza in comitete in plus fata de slujbele lor normale.


Sa faci desertul sa infloreasca
Pentru fondatori aratul pamantului tarii lor si transformarea orasenilor in fermieri era o ideologie, nu numai un mod de a-si castiga painea zilnica. Peste ani, fermierii kibutz-urilor au facut ca pamanturile sterpe sa infloreasca cu lanuri de grau, livezi, pasari, ferme de lapte si peste si - mai recent - agricultura organica care a devenit suportul economiei lor.

Printr-o combinatie de munca grea si metode de agricultura avansate au ajuns la rezultate remarcabile, fiind responsabili pentru o mare parte din productia de hrana pana in ziua de astazi.

Activitatile de productie din kibutzim sunt organizate in mai multe ramuri autonome. In timp ce majoritatea se refera inca la agricultura, astazi toate kibutz-urile s-au extins in diferite tipuri de industrie. Desi fabrica o gama larga de produse, de la haine pana la sisteme de irigatie, majoritatea industriei kibutz-urilor este concentrata in trei ramuri principale: metalurgie, mase plastice si procesarea alimentelor. Majoritatea facilitatilor industriale sunt mici, avand mai putin de o suta de muncitori.

In multe locuri, kibutz-urile si-au adunat resursele, infiintand intreprinderi regionale cum ar fi statii de egrenat bumbac si fabrici de impachetare a pasarilor, si oferind o gama larga de servicii incepand cu compilarea datelor informationale si pana la achizitii si marketing mutual. Contributia kibutz-urilor la productia tarii, atat in agricultura (33 la suta din productia agricola) cat si in industrie (6,3 la suta din produsele fabricate) este mult mai mare decat procentul lor din populatia tarii (2,5 la suta). Recent, un numar crescut de kibutzim au devenit centre turistice cu facilitati de recreatie cum ar fi case de oaspeti, piscine, calarie, terenuri de tenis, muzee, ferme de animale exotice si parcuri acvatice atat pentru israelieni cat si pentru vizitatori straini.

Odata cu cresterea populatiei Israelului si extinderea centrelor urbane, unele kibutzim s-au trezit suburbii ale oraselor. Datorita acestei apropieri multe ofera acum servicii publicului cum ar fi spalatorii comerciale, catering, magazine de desfacere a produselor fabricilor, ingrijirea copiilor, inclusiv tabere de vara.


Etica muncii
Munca este o valoare in sine, conceptul demnitatii muncii ridicand cea mai necalificata slujba, fara nici un statut special, material sau de alt fel, atasat oricarei sarcini.

Membrilor li se repartizeaza un loc de munca pentru perioade de timp variate, in timp ce muncile de rutina cum ar fi serviciul la bucatarie sau la sala de mese se rezolva pe baza de rotatie. Fiecare ramura economica este condusa de un administrator ales, care este inlocuit o data la doi - trei ani. Un coordonator economic este responsabil pentru organizarea muncii diferitelor ramuri si pentru implementarea planurilor de productie si investii.

Desi pozitiile de conducere sunt din ce in ce mai mult profesionalizate, kibutz-urile au adoptat diferite metode de administrare si organizare pentru a-si adapta structura economica nevoilor timpului fara a-si pierde simtul de responsabilitate colectiva si egalitate a muncii.

Femeile sunt participanti egali in cadrul fortei de munca, oferindu-li-se posturi in toate segmentele kibutz-ului. Totusi, fata de femeile din kibutz de acum doua generatii care cautau sa arate ce pot facand "treaba de barbati", majoritatea sunt astazi sovaitoare in a se implica in agricultura si industrie, preferand locuri de munca in domeniul educatiei, sanatatii si altor servicii. Membrii mai in varsta primesc indatoriri pe masura conform sanatatii si vigorii lor.

Majoritatea membrilor muncesc in cadrul kibutz-ului. Totusi, unii sunt angajati in intreprinderi regionale ale kibutz-ului, cativa sunt trimisi de catre kibutz sa indeplineasca functii educationale si politice in cadrul miscarii nationale iar altii isi urmeaza propriul talent sau profesia in afara cadrului kibutz-ului. Venitul acestor muncitori din afara este predat kibutz-ului.

Lipsa sporadica a personalului in fabrici, la muncile agricole, in serviciul turistic si in alte domenii, necesita angajarea unor muncitori platiti, desi aceasta practica este contrara principiului kibutz-ului, de a se baza numai pe sine pentru munca. Multe kibutzim gazduiesc tineri voluntari din Israel si din afara tarii, pe perioade de o luna sau mai mult in schimbul muncii lor, rezolvand astfel partial dilema obtinerii de forta de munca din afara.