Theodor Herzl a cautat sprijinul marilor puteri pentru crearea unei patrii pentru poporul evreu. A apelat la Marea Britanie, si s-a intalnit cu  Joseph Chamberlain, secretarul coloniilor britanice, si cu multi altii. Englezii au fost de acord, in principiu, ca evreii sa se stabileasca in estul Africii "in conditii ce vor face posibila observarea obiceiurior nationale de catre membrii ei".

La cel de-al saselea Congres Sionist tinut la Basel pe 26 august 1903, Herzl a propus  Programul Englezesc Uganda ca pe un refugiu temporar pentru evreii din Rusia, aflati in pericol iminent. Cu un vot de 295 la 178 s-a decis trimiterea unei expeditii  ("comisie de investigare") care sa examineze teritoriul propus.
Cu toate ca Herzl era sigur ca acest program nu va afecta scopul final al Sionismului, acela de a deveni o entitate evreiasca, pe pamantul sfant,  propunerea sa a starnit o furtuna in congres, care aproape a dus la o factiune in miscarea sionista. Organizatia Teritoriala Evreiasca (ITO) s-a format ca rezultat al unificarii diferitor grupuri care sustineau propunerea Uganda a lui Herzl, in perioada 1903-1905.

Programul Uganda a fost pana la urma respins de miscarea sionista, la cel de-al saptelea congres in 1905, dar Nahum Syrkin si Israel Zangwill au organizat o conferinta alternativa pentru a continua planul acestui program.

Sansele miscarilor teritorialiste depindeau in mare masura de seriozitatea antisemitismului pe de-o parte, si de esecul dimensiunii politice sioniste, pe de alta. Astfel, spre exemplu, interesul fata de miscare a crescut intrucatva  ca urmare a pogromurilor din 1905, dar a scazut considerabil odata cu definitivarea Declaratiei de la Balfour. 

Zangwill a devenit liderul incontestabil al miscarii. Dupa refuzarea planului Uganda pe baza impracticabilitatii britanicilor, Zangwill a inceput sa se gandeasca la asezarea in Canada si Australia. Dar opozitia rezidentilor locali, l-a facut sa abandoneze si acest plan. Au fost trimise expeditii in Mesopotamia (Irak), Cyrenaica (Libia) si Angola, dar fara rezultate notabile.

Un proiect care s-a bucurat de un oarecare succes, a fost schema Galveston care privea asezarea evreilor in sud-vestul Americii, mai precis in Texas. Proiectul a fost asistat de catre Jacob Schiff, bancher american de origine evreu, si aproximativ 9300 de evrei au venit in aceasta zona intre anii 1907-1914, prin Biroul de Emigrare al Organizatiei Teritorialiste.

Prin publicarea Declaratiei de la Balfour, ITO a infruntat a criza acuta, din cauza ca multi dintre membri sai au ajuns la concluzia ca Eretz Israel era atat de utopic, in cele din urma. Esecul organizatiei s-a datorat inabilitatii sale de a asigura un proiect bine definit, si a lipsei de sensibilitate fata de sentimentele istorice si traditionale ale identitatii evreiesti.