Rav Kook s-a nascut in Griva, Letonia in 1865. Tatal sau a studiat la Volozhin Yeshiva, centrul 'mitnagdut,' iar bunicul sau din partea mamei a fost membru al miscarii Hasidice. A intrat in Volozhin Yeshiva in 1884, loc in care s-a apropiat de Rosh HaYeshiva, Rav Naftali Zvi Yehuda Berlin (Netziv). Inca din tinerete, era cunoscut ca fiind exceptional. La varsta de 23 de ani, a obtinut prima pozitie ca rabin. Intre 1901 si1904 a publicat trei articole care anticipeaza ideile filozofice pe care le-a desavarsit ulterior in Israel.

In 1904, a venit in Tara lui Israel pentru a-si ocupa pozitia de rabin in Iafo, post care presupunea si responsabilitatea noilor asezari agricole seculare Sioniste din vecinatate. Influenta sa asupra oamenilor in diverse ipostaze ale vietii era deja evidenta, prin incercarea sa de a introduce Tora si Halaca in viata orasului si a asezarilor.

Izbucnirea Primului Razboi Mondial, l-a surprins in Europa, si a fost fortat sa ramana in Londra si Elvetia pe perioada razboiului. Acolo a fost implicat in activitatile care au dus la proclamarea declaratiei de la Balfour. La intoarcere a fost numit Rav de Ierusalim, si la scurt timp dupa aceea, Primul Rabin Sef al Israelului (chiar inainte de intemeierea statului). Rav Kook era un om al Halacai (Legea Evreiasca) in cel mai strict sens al cuvantului, avand cu toate astea un spirit neobisnuit de deschis catre nou. Aceasta a atras catre el un numar mare de oameni religiosi si nereligiosi, dar a dus totodata la raspandirea eronata a ideilor lui. A scris mult atat despre Gandirea Evreiasca si Halaca, iar scrierile si personalitatea sa au continuat sa-i influenteze pe multi, chiar si dupa moartea sa in Ierusalim in 1935. Autoritatea si influenta sa au ramas perene.