Primul Congres Sionist a fost convocat de Theodor Herzl ca un parlament simbolic pentru simpatizantii implementarii obiectivelor sioniste. Herzl planuia sa organizeze intalnirea la Munchen, dar datorita opozitiei locale evreiesti, reuniunea a fost mutata la Basel, in Elvetia. Congresul s-a desfasurat in sala de concerte a Cazinoului Municipal din Basel in 29 august 1897.

Exista dispute in ceea ce priveste numarul de participanti la Primul Congres Sionist: cu toate astea, numarul lor a fost de aproximativ 200 din 17 tari, dintre care 69 erau delegati ai diferitor societati Sioniste, iar restul erau invitati individuali. In asteptare, mai erau zece neevrei, care urmau sa se abtina de la votare. 17 femei au participat la Congres, unele ca reprezentante, iar altele insotind reprezentanti. Femeile nu aveau insa, drept de vot. Le-au fost acordate insa drepturi depline, incepand cu cel de-al doilea congres sionist.

Dupa deschiderea festiva, la care reprezentantii erau asteptati sa participe in tinuta de gala, frac si cravata alba, Congresul a trecut la afaceri. Principalele obiective pe agenda de lucru erau prezentarea planurilor lui Herzl, instituirea Organizatiei Mondiale Sioniste, si declaratia obiectivelor sioniste - programul Basel.

In versiuna inmanata Congresului in cea de-a doua zi de deliberari (30 august) de un comitet patronat de Max Nordau, se spunea: "Obiectivul sionismului este crearea unei patrii pentru poporul evreu in Eretz Israel protejat de lege."

Pentru a veni in intampinarea a jumatate dintre cererile numerosilor delegati, dintre care cel mai important era Leo Motzkin, care a cerut includerea frazei "de legea internationala", o formula de compromis propusa de Herzl, a fost adoptata in cele din urma:

Obiectivul sionismului este crearea unei patrii pentru poporul evreu in Eretz Israel protejat de lege. Congresul vede ca necesare, urmatoarele masuri pentru atingerea acestui scop:

1) Promovarea  prin mijloace potrivite a stabilirii in Eretz Israel a fermierilor, artizanilor, si fabricantilor evrei.

2) Organizarea si unitatea intregii evreimi cu ajutorul unor institutii abilitate, locale si internationale, in acord cu legile fiecarei tari in parte.

3) Intarirea si sprijinirea sentimentului national evreiesc, si a constiintei nationale.

4) Pasi pregatitori spre obtinerea consimtamantului guvernelor, acolo unde este nevoie, pentru a atinge telurile sioniste.

La acest congres, Herzl a fost ales presedintele Organizatiei Sioniste si  Max Nordau unul dintre cei trei vicepresedinti. De atunci, Congresul Sionist s-a reunit in fiecare an (1897-1901), si apoi la fiecare doi ani (1903-1913, 1921-1939). Dupa cel de-al doilea razboi mondial, intalnirile s-au tinut aproximativ din patru in patru ani.