Sionismul religios isi are originea in "prezicatorii Sionului " (Mevasrei Zion, precursorii Hibbat Zion), miscare care ii cuprinde pe Rabinii Yehudah Alkalai, Zvi Kalischer, Shmuel Mohilever, si Naftali Zvi Yehudah Berlin. Fondata ca o fuziune a religiei si nationalitatii Evreiesti, scopul ei nu consta numai in restaurarea libertatii politice Evreiesti, ci si a religiei Mozaice in spiritul Torei si a poruncilor ei. In spiritul Sionismului religios, Iudaismul bazat pe porunci este o conditie sine qua non pentru viata traita in spiritul national in patria mama.

In 1902, ca urmare a deciziei celui de-al Cincilea Congres Sionist de a include in programul Sionist si activitati culturale, Rabinii Reines si Ze'ev Yavetz pun bazele organizatiei Mizrachi (mizrachi insemnand in Ebraica abrevierea merkaz ruhani-"ventru spiritual"). Mizrachi si-a tinut prima conventie mondiala in 1904 moment in care si-a redactat si platforma miscarii, a carui obiectiv principal era pastrarea poruncilor si intoarcerea la Sion. In Palestina, Rabinul Avraham Yitzhak Hacohen Kook a conferit Sionismului Religios aportul lui personal si spiritual, in problema stabilirii in tara lui Israel, ca semn primordial al Mantuirii.

Sionismul Religios si-a dedicat mare parte din activitate si din resurse pentru intemeierea unui sistem national de educatie religioasa. Hapoel Hamizrahi s-a despreins din miscarea principala (1922) pentru a se dedica asezarii rurale Ortodoxe in Palestina, sub sloganul "Torah va'Avodah" (Tora si Munca). In 1956, cele doua miscari, Mizrachi si Hapoel Hamizrahi, s-au unit sub egida Partidului National religios, partid care activeaza si astazi in viata politica Israeliana.