Imigratia - introducere Dupa expulzarea lor si dupa caderea Ierusalimului in mainile romanilor in anul 70 e.n., majoritatea evreilor erau raspanditi in lume. Ideea
nationala evreiasca nu a fost totusi niciodata abandonata, asa cum nu a fost nici dorinta lor de a se intoarce in patria lor.
De-a lungul secolelor, evreii au ramas totusi in Israel in
numar mai mic sau mai mare; contactul neintrerupt cu evreii din strainatate a imbogatit viata culturala, spirituala si intelectuala a ambelor comunitati.
Sionismul, miscarea politica
pentru intoarcerea poporului evreu in tara lor natala, a fost infiintat la sfarsitul secolului 19 si isi trage numele de la "Zion", numele traditional al Ierusalimului si al Tarii lui
Israel. Ca raspuns la oprimarea si persecutia continua a evreilor din Europa de Est si la deziluzia fata de emanciparea din Europa de Vest si inspirati de ideologia sionista, evreii au emigrat in
Palestina catre sfarsitul secolului 19. Acesta a fost primul dintre valurile de aliya (literal "urcare") care urma sa transforme fata tarii.
Primul val de aliya (1882-1903)
Primul val de Aliya a urmat pogromurilor din Rusia din 1881-1882, majoritatea olimilor (imigrantilor) venind din Europa de Est; un numar mic au venit si din Yemen.Membrii din Hibbat Zion si
Bilu, doua miscari sioniste timpurii care au fost baza primului val de aliya, si-au definit scopul ca fiind "renasterea politica, nationala si spirituala a poporului evreu in
Palestina."
Desi acestia erau niste idealisti fara experienta, majoritatea au ales colonizarea prin agricultura ca mod de viata si au fondat mosavot - sate de fermieri bazate pe
principiul proprietatii private. Trei dintre primele astfel de sate au fost Rison Lezion, Ros Pina si Zikhron Ya'akov.
Primii colonisti din acest val au intampinat nenumarate dificultati,
inclusiv un climat nefavorabil, boli, impozitele usturatoare fata de turci, precum si opozitia arabilor. Au cerut ajutor de la Hibbat Zion, de la care nu au primit decat foarte putin, si de la
Baronul Edmond de Rothschild care a oferit un ajutor mai substantial. Acesta a luat sub patronajul sau mosavoturile si colonistii, ajutandu-i economic, preintampinand astfel prabusirea acestei
intreprinderi. Olimii iemeniti, majoritatea carora s-au asezat in Ierusalim, au fost primii angajati ca muncitori in constructii, iar mai tarziu pe plantatiile de citrice din mosavot.
In
total, aproximativ 35.000 de evrei au venit in Palestina in timpul primului val de Aliya. Cam jumatate dintre ei au parasit tara in interval de cativa ani de la sosire, 15.000 s-au stabilit in
zone rurale, iar restul s-au mutat in orase.
Al doilea val de Aliya (1904-1914) Al doilea val de Aliya, ca urmare a pogromurilor din Rusia tarista si a eruptiei de antisemitism care a
urmat, a avut un efect profund asupra dezvoltarii asezarilor moderne evreiesti din Palestina. Majoritatea membrilor erau tineri inspirati de idealurile socialiste. Multe dintre modelele si
componentele coloniilor rurale au luat fiinta cu aceasta ocazie, cum ar fi "fermele nationale" unde erau antrenata colonistii rurali; primul kibut, Degania (1909); Ha-Somer, prima
organizatie evreiasca de autoaparare din Palestina. Regiunea Ahuzat Bayit, care a luat fiinta ca o suburbie a Jaffei, s-a dezvoltat in orasul Tel-Aviv, primul oras modern in intregime evreiesc.
Limba ebraica a fost revigorata ca limba vorbita, si au inceput sa fie publicate ziare de limba ebraica, precum si literatura. S-au infiintat partide politice si organizatii agriculturale ale
muncitorilor au inceput sa se formeze. Acesti pionieri au pus bazele yisuvului care urma sa isi indrepte cursul catre un stat independent.
In total, 40.000 de evrei au imigra in aceasta
perioada, dar dificultatile inerente absorbtiei si absenta unei baze economice stabile a condus la faptul ca aproape jumatate din ei au parasit tara.
Al treilea val de aliya (1919-1923) Acest val de aliya, o continuare a celui de-al doilea val (care a fost intrerupt de Primul razboi mondial), a pornit ca urmare a Revolutiei din Octombrie
din Rusia, a pogromurilor care au urmat acolo si in Polonia si Ungaria, a cuceririi Palestinei de catre britanici si a Declaratiei de la Balfour. Majoritatea membrilor celui de-al treilea val de
Aliya erau tineri halutzim (pionieri) din Europa de Est.Desi regimul Mandatul Britanic a impus cote de aliya, yisuvul numara 90.000 de oameni la sfarsitul acestei perioade. Noii imigranti au
construit drumuri si orase si au fost pornite proiecte de asanare a mlastinilor din Valea Jezreel si Campia Hefer. S-a infiintat Federatia Generala a Muncii (Histadrut) si s-au stabilit
institutii reprezentative ale yisuvului (Adunarea Aleasa si Consiliul National), si in 1920 s-a format Hagana (organizatia evreiasca clandestina de aparare). Colonizarea agriculturala s-a
dezvoltat si s-au infiintat primele intreprinderi industriale.
In timpul celui de-al treilea val de Aliya au ajuns in Palestina aproximativ 40.000 de evrei, din care relativ putini s-au
intors in tarile lor de origine.
Al patrulea val de Aliya (1924-1929) Al patrulea val de Aliya a fost rezultatul direct al crizei economice si al politicilor antievreiesti din Polonia,
precum si introducerea unor cote de imigratie fixe de catre Statele Unite. Majoritatea imigrantilor faceau parte din clasa de mijloc si aduceau cu ei sume modeste de capital cu care isi intemeiau
mici afaceri si ateliere. Tel Avivul se dezvolta. In ciuda necazurilor economice ale yisuvului, culminand cu criza economica din 1926-1928, al patrulea val de aliya a intarit cu mult orasele, a
amplificat dezvoltarea economica si a reintrodus munca evreiasca in satele. In total, al patrulea val a adus in Palestina 82.000 de evrei, dintre care au ramas doar 23.000.
Al cincelea val de aliya (1929-1939) Semnalul acestui val de aliya a fost ascensiunea la putere a nazistilor in Germania (1933). Persecutia si situatia inrautatita a evreilor au cauzat o
crestere a valului de aliya din Germania, precum si reluarea valului de Aliya din Europa de Est.
Multi dintre imigrantii din Germania erau profesionisti; impactul acestora urma sa fie
simtit in multe domenii de activitate. Intr-o perioada de patru ani (1933-1936), 174.000 de evrei s-au stabilit in tara. Orasele au inflorit pe masura ce au aparut noi intreprinderi industriale
si s-a terminat constructia portului din Haifa si a rafinariilor. In tara se infiintau asezari pe modelul "fortificatii in jurul unui turn". In timpul acestei perioade in 1929 si
din nou intre 1936 si 1939 au avut loc atacuri violente asupra populatiei evreiesti, numite de catre britanici "tulburari". Guvernul britanic a impus restrictii asupra imigratiei, care
a avut ca rezultat Aliya Bet - imigratia clandestina.
Pana in anul 1940, aproximativ 250.000 de evrei au venit cu al cincelea val de Aliya (dintre care 20.000 au plecat mai tarziu), iar
populatia yisuvului a ajuns la 450.000. din acest moment nu s-au mai "numerotat" valurile de aliya, ceea ce nu inseamna ca procesul de aliya a incetat. |