PERICOPA TOLDOT (Geneza 25.19 - 28.9) Pe scurt Se incepe genealogia urmasilor lui Avraham cu fiul sau Itzhak. Rebeca (sotia lui Itzhak) este stearpa, se roaga lui Dumnezeu si ramane gravida, urmand sa nasca gemeni. Pruncii "se bat in pantecul ei", iar Dumnezeu ii spune ca "doua popoare se vor desparti la iesirea din pantecul ei". Se nasc Esav si Iaacov. Esav isi vinde dreptul de intai nascut. Itzhak merge in tara filistinilor, in Gherar, si pretinde ca Rebeca este sora lui. Avimeleh, regele filistinilor, decreteaza ca Itzhak si sotia sa sunt sub protectie imperiala. Pastorii din Gherar se cearta pentru apa. Itzhak face un pact de neagresiune cu Avimeleh. Esav se casatoreste la varsta de 40 de ani cu Iudit si Basmat, fete din neamul hititilor. Iaacov fura binecuvantarea tatalui sau Itzhak (binecuvantare care ii fusese destinata lui Esav, intaiul nascut). Esav il uraste pe Iaacov si acesta din urma fuge in Mesopotamia, la Lavan. Esav isi mai ia o nevasta. Semne de intrebare [IAACOV SI ESAV sau PE CE SE BAT PRUNCII?] Lupta dintre Iaacov si Esav este o lupta materiala si spirituala. Tora ne povesteste despre doua popoare care vor iesi din pantecul Rebecai. Doua mentalitati, doua moduri de viata, doua destine. Acelasi potential, care va fi insa folosit diametral opus. Un om spiritual, intelectual, si unul al momentului. Midrash-ul povesteste ca pruncii se luptau in pantecul mamei lor atunci cand ea trecea pe langa un Beit Midrash (in traducere aproximativa Casa de Studiu) sau pe langa un loc unde aveau loc ritualuri idolatre. Pe scurt, pruncii se bat pe intaietate. Se bat pentru posteritate, pentru istorie. Pentru modul in care vor arata evreii, pentru modul in care se vor identifica ei, pentru alcatuirea sistemului lor de valori. Unul pledeaza pentru spiritual, celalalt pentru componenta pur materiala. [DE CE "NEVESTELE DIN CANAAN" NU SUNT BUNE?] Patriarhii nu isi iau neveste din Canaan. Asta este regula. Fac tot posibilul, trimit soli, petitori, fac calatorii de sute de kilometri, doar pentru pentru a nu isi lua drept sotie o fata din Canaan. Nici macar nu se poate spune ca nu vor sa ia de sotie neevreice. Pentru ca in afara de cele cateva familii de evrei, toata lumea era formata din neevrei atunci. Si totusi, patriarhii fug ca de foc de fetele canaanite. Oare de ce? Mai mult decat atat, de cateva ori in Tora, Dumnezeu da porunca evreilor sa nu se casatoreasca cu fete canaanite si sa nu-si dea fetele barbatilor canaaniti. Pare o interdictie foarte puternica, ceva tabu, un lucru absolut de negandit. Motivul este IDOLATRIA. Cu tot ce reprezinta ea, cu aspectele pe care le-am expus deja intr-una din comentariile la pericopele trecute. Motivul este asimilarea. Motivul este pierderea identitatii, este faptul ca a trai ca evreu intr-o lume de neevrei este greu, insa a trai ca evreu intr-o familie de neevrei este extrem de greu. Problema este actuala, problema se dezbate, problema exista! Raspunsurile sunt mult mai greu de gasit decat intrebarile. Insa aceasta este frumusetea iudaismului... [UN PATRIARH CARE FURA ?!?] Socanta intrebare, nu? Putem oare sa luam drept model, in contextul a ceea ce Dumnezeu ne-a vrut ca indivizi si ca popor, un hot? In toate cartile si comentariile pe care le-am citit pana acum, pericopa Toldot este mentionata drept "pericopa in care Iaacov fura binecuvantarile tatalui sau Itzhak". Pentru conformitate, textul biblic spune asa: "O data insa a fiert Iaacov linte, iar Esav a venit ostenit de la camp. Si a zis Esav catre Iaacov: "Da-mi sa mananc din aceasta fiertura rosie, ca sunt flamand!" De aceea Esav s-a mai numit si Edom. Iaacov insa i-a raspuns lui Esav: "Vinde-mi mai intai dreptul tau de intai-nascut!" Si Esav a raspuns: "Iata eu mor. La ce mi-e bun dreptul de intai-nascut?" Si i-a zis Iaacov: "Jura-mi-te acum!" Si i-a jurat Esav si a vandut lui Iaacov dreptul sau de intai-nascut. Atunci Iaacov a dat lui Esav paine si fiertura de linte si acesta a mancat si a baut, apoi s-a sculat si s-a dus. Si astfel a nesocotit Esav dreptul sau de intai-nascut." [25:29-34] Cand Itzhak doreste sa-si binecuvanteze fiul intai-nascut, episodul citat mai sus se consumase deja. Acest fiu, cel pe care Itzhak il iubea (asa cum ne spune Tora in 25:28), isi "nesocotise dreptul". Renuntase la el pentru o farfurie de mancare, pentru momentul acela, in care ii era foame. Importanta vietii sale, motivul pentru care venise pe lume, rolul sau, binecuvantarea parinteasca, toate acestea Esav le-a dat la o parte pentru o farfurie de linte. Pe care o dorea ACUM! Comentatorii Torei - cred ca toti pe care i-am citit - sunt de parere ca Esav nici nu isi dorea dreptul de intai-nascut. In acele vremuri, intaiul-nascut beneficia de mostenire, de intaietate in familie, intaiul?nascut era "inchinat" lui Dumnezeu. El era "componenta spirituala a familiei", cel care trebuia rascumparat prin Pidion Haben (Rascumpararea intaiului-nascut) si cel care - mai mult decat toti - urma sa-si traiasca viata in slujba lui Dumnezeu. Esav nu avea nevoie de toate astea. Responsabilitatea era prea mare. Esav era omul momentului: acum mi-e foame, acum mananc! Pentru castronul acela de mancare era dispus sa-si vanda posteritatea, sa renunte la tot si la toate. De unde ideea de "furt", puteti intreba. Pai lucrurile sunt foarte simple: un om obosit, care declara ca moare de foame, cere de mancare. Si - mai mult decat atat - acel om mai este si fratele tau. Si, in loc sa-i dai de mancare, sa-i oferi un scaun, un pahar cu apa, ceva, ii arati nota de plata. Inainte de orice altceva!. Si - mai mult - ce parere aveti despre pretul pretins? Nu este pura SPECULA? Nu inseamna asta a profita de cineva, nu inseamna - in ultima instanta - FURT, santaj, lipsa de mila, nepasare, tot ce poate fi mai rau?!?. Si acum revenim la problema de baza: noi, ca oameni si ca evrei, ca popor care ne consideram (si ne considera si altii) un "popor al cartii", putem sa permitem sa putem in fruntea spiritualitatii noastre, drept PATRIARH (!), pe un hot, pe cineva cu toate aceste aspecte negative impotriva lui? Ce putem invata pentru astazi? [IAACOV SI ESAV sau PE CE SE BAT PRUNCII?] Lupta dintre frati este actuala. Cu totii o luptam. Materie contra spirit. Masinaria de milioane si miliarde de dolari care guverneaza lumea de azi ne indeamna permanent sa adoptam stilul "traieste acum". Secolul 21 este secolul vitezei, al pozelor la minut, al cartilor de credit, al multor lucruri "de unica folosinta". Exista un aspect pe care nu trebuie sa il uitam: NOI NU SUNTEM DE UNICA FOLOSINTA! Ne trebuie spiritualitate in viata?, puteti intreba. Retineti, am zis "spiritualitate", nu mers la sinagoga, nu binecuvantari, nu purtat kipa tot timpul... Toate astea sunt doar un fel de spiritualitate. Altii simt nevoie de spectacole de teatru si muzica simfonica. Sau de ceva timp petrecut cu familia si prietenii. Sau de Shabat... Si - din nou - nici cu cartea in mana in fiecare moment, dar nici cufundat 100 % in cotidian, in material. Tocmai am avut (practic in urma cu 10 minute, in timp ce incercam sa gasesc materiale pentru a termina de scris aceasta Dvar Tora) o discutie cu cineva despre faptul - cumva de neiertat, as spune eu - ca majoritatea cartilor scrise pe teme de Tora studiaza detalii de text, de exprimare, fac conexiuni intre evenimente si personaje din diferite epoci biblice, uitandu-ne pe noi, pe cei de azi. Am intalnit foarte rar rubrici de genul "Ce putem invata pentru azi?"... Si totusi, pentru a conecta - asa cum fac si ceilalti - evenimente si persoane din diverse epoci, Iaacov si Esav au luptat unul pentru spiritualitate, celalalt pentru latura pur materiala. Insa noi trebuie sa le imbinam. Ganditi-va ca acesti doi prunci au iesit din pantecul aceleiasi mame. Nu au fost ca Itzhak si Ishmael. Ei au fost impreuna la inceput, la fel ca Adam si Eva intr-un singur corp. Apoi s-au luptat, s?au despartit, au urmat drumuri diferite... In multe religii astazi, "apreciati" sunt cei care se izoleaza de lume, care fug pe varf de munte si isi traiesc viata in sfintenie, in abstinenta. Iudaismul - insist si iar ma repet - imbina materia cu spiritul. A ridica o cupa de Kidush si a rosti o binecuvantare, are doua aspecte: se bea si vinul, este preamarit si Dumnezeu. Spre deosebire de lupta pruncilor, pentru a alege intre "DA" si "NU", intre alb si negru, noi avem o lupta mult mai grea. Rabinul Hacohen spunea ca in curcubeu - in legamantul pe care Dumnezeu l-a facut cu Noach, legamantul prin care El se angaja sa nu mai distruga lumea prin potop - in curcubeu, asadar, nu exista nici alb, nici negru. Nici Iaacov, nici Esav. Misiunea noastra este de a imbina, de a gasi - nu neaparat aceeasi pentru fiecare - O CALE DE MIJLOC... [UN PATRIARH CARE FURA ?!?] De multe ori in Tora, simpla explicatie a unui verset nu face decat sa ofere o idee sumara despre ceea ce se dorea spus. In pericopa Toldot, Esav ii vinde dreptul lui Iaacov, spunand: "Eu voi muri, asa ca la ce bun mi-e dreptul de intai-nascut?" Asa cum am mai spus, Esav avusese dubii inca de la inceput daca dreptul de intai-nascut ii este folositor sau ii ingradeste libertatile. Rashi (un mare comentator al Torei) spune chiar ca Iaacov il avertizase pe Esav despre legatura dintre dreptul de intai-nascut si obligatii. Generatiile viitoare, urmasii lui Esav, urmau sa fie judecati ca evrei sau neevrei in functie de decizia acestuia de a accepta dreptul de intai-nascut sau de a renunta la el. Esav a replicat: "Daca voi muri din cauza lui, de ce l-as mai dori?" Esav era un om dintr-o bucata. Si - oricate conotatii pozitive ar avea acest lucru astazi - aceasta insusire "l-a sapat". Talmudul spune ca in ziua respectiva, in care Esav a venit acasa obosit si infometat, el mai comisese patru pacate capitale: avusese contact sexual cu o femeie logodita, omorase un om, il negase pe Dumnezeu si negase conceptul de inviere a mortilor. Si - dupa toate acestea - i s-a mai oferit o sansa. Pe care a refuzat-o de o maniera categorica. Pare ca nu am raspuns la intrebarea din titlu. Parte din raspuns insa s-a dat. Iaacov nu a furat pentru ca Esav oricum nu voia dreptul de intai-nascut. Textul biblic ne ofera o a doua explicatie: Iaacov i-a dat lui Esav (care da, era infometat si da, ceruse fiertura de linte), i-a dat asadar FIERTURA DE LINTE si PAINE! Intai fiertura de linte pe care o ceruse, apoi - dupa ce pericolul de moarte si foamea trecusera - paine. In schimbul careia a cerut dreptul de intai-nascut. A fost o tranzactie perfect valabila. Ba - as indrazni sa spun mai mult - a fost o afacere (una din putinele) in care nimeni nu poate spune ca a fost inselat. Esav a dat ceva ce nu voia, ce nu insemna nimic pentru el, pentru ceva ce era important (mancarea). Iaacov a dat ceva ce nu ii asigura decat existenta materiala pe care nu punea un pret extrem de mare, pentru spiritualitatea la care aspira. As putea spune "Quod Erat Demonstrandum" (ceea ce trebuia demonstrat)! Dar n-am sa o fac. Pentru ca azi, drepturi similare cu cel de intai nascut ne sunt oferite, ba chiar le avem uneori, si multi dintre noi renunta la ele pentru o farfurie de linte. Pardon, cititi va rog vacanta in Hawaii, casa la Poiana Brasov, jeep, zeci de mii de dolari. Si iar revin cu lucruri pe care le-am mai spus, iudaismul nu spune ca a dori casa si jeep-ul si miile de dolari este rau. Este normal, este parte din noi si din natura umana. Trebuie doar fixate niste prioritati. Pentru Esav "lucrurile utile" trebuiau sa ii ofere - daca nu pe loc, macar in timp - putere sau foloase materiale sau influenta. Ceea ce i se daduse prin nastere nu ii oferea, in viziunea lui ingusta, nici unul din aceste "avantaje". Asadar, era inutil! Noua ni s-a dat prin nastere un drept chiar mai important decat cel de intai-nascut. Ni s-a dat dreptul de a fi evrei. Cu toate beneficiile sale, cu toate obligatiile. Nu vorbesc in sens peiorativ. De multe ori modul in care ni s-a adus aminte ca suntem evrei a fost dureros si nedrept. Au fost oameni, multi, milioane de oameni care au murit pentru dreptul asta. Pentru ei si pentru cei care vor veni dupa noi, cred (parerea este personala, dar sper ca o impartasiti) ca - pusi in fata alegerii - nu avem voie sa luam fiertura de linte. Si nici vacanta in Hawaii, nici jeep-ul, nici miile de dolari. Putem sa beneficiem de toate astea (este chiar foarte placut) dar cred ca trebuie sa fim atenti la pretul pe care il platim. Midrash-ul povesteste ca dupa ani si ani, Esav si-a regretat gestul si a vrut sa isi rascumpere dreptul de intai-nascut. A vrut sa ofere pentru asta toata averea sa. Si cei care l-au oprit au fost copiii lui: "Nu, tata, au zis ei, nu te lasam sa ne cheltui banii de zestre!" Esav a fost dezamagit de atitudinea copiilor sai. Apoi a inteles ca el i-a educat. A vinde dreptul si obligatia noastra de a fie EVREI (cu tot ce inseamna asta) pentru o farfurie mai mare sau mai mica, mai apetisanta sau mai putin apetisanta de linte, este un "drept" de care nu avem voie sa ne folosim. Esav a avut inaintea sa doar doua generatii care traisera si luptasera ca evrei. Noi avem generatii multe, si suferinte, si lacrimi, si Diaspore, si parinti si bunici care au trait si luptat ca evrei. Dreptul pe care noi il putem vinde nu ne apartine in exclusivitate. Este si al tuturor de dinaintea noastra si al tuturor care vor veni. Daca nu pentru noi, macar pentru ei (stramosi si stranepoti), NU IL VINDETI!