Pericopa Vaigash (Geneza 44.18 - 47.27) Pe scurt Iehuda se ofera sa ramana el rob in locul lui Beniamin (caruia i se inscenase furtul cupei lui Iosef). Se invoca promisiunea facuta tatalui lor Iaacov, de a il readuce pe Beniamin acasa nevatamat. Iosef isi dezvaluie identitatea in fata fratilor lui si le spune ca tot ce i s-a intamplat este parte din planul lui Dumnezeu. Iosef isi invita tatal sa vina sa locuiasca in Egipt impreuna cu toata familia si le promite "cel mai bun pamant din toata tara Egiptului". Fratii lui Iosef pleaca, ajung la tatal lor si acesta decide sa se duca in Egipt pentru a-si revedea fiul. Dumnezeu ii apare intr-o viziune lui Iaacov si il indeamna sa se stabileasca in Egipt. Se face o genealogie a urmasilor lui Iaacov-Israel. Iosef isi reintalneste tatal. Iaacov se stabileste in tinutul Goshen. Iosef isi prezinta familia lui Faraon si acesta ii accepta in Egipt. Iosef vinde grau tuturor locuitorilor Egiptului, in schimbul banilor, apoi al vitelor lor si, in cele din urma, in schimbul libertatii lor (acestia devin robi ai lui Faraon). Iosef stabileste ca o cincime din roadele pamantului sa ii revina de drept lui Faraon si restul sa fie folosit de populatie. Semne de intrebare [DE CE ESTE FAVORIZAT BENIAMIN?] Dupa ce Iosef isi dezvaluie adevarata identitate, dupa ce ii roaga pe fratii lui sa il aduca pe tatal lui Iaacov in Egipt, impreuna cu toata familia, Iosef le daruieste fratilor lui haine si mancare. Iar lui Beniamin ii da, in plus fata de aceasta, trei sute de sicli de argint si cinci randuri de haine. Si toata lumea stie de acest favoritism. In urma cu cateva pericope, la inceptul povestii sale, Iosef primeste de la Iaacov o haina pestrita, care este unul din motivele de gelozie si invidie al fratilor lui. Pare ca Iosef nu si-a invatat lectia de vreme ce repeta "greseala". Talmudul (Meghila 16b) afirma ca Iosef a fost foarte calculat in actiunile sale. La cateva sute bune de ani dupa acest episod, un alt evreu, pe nume Mordechai (cel din povestea de Purim), un descendent al lui Beniamin, avea sa treaca prin evenimente similare, schimbandu-si de cinci ori hainele, de fiecare data cu unele mai scumpe si mai frumoase, ca semn de pretuire si respect din partea regelui Ahashverosh. Cele cinci schimburi de haine ale lui Beniamin sunt doar o aluzie la darul pe care - peste ani - urmasii acestuia il vor primi. Si mai exista o explicatie: Iosef incearca sa ne dezvaluie, prin aceasta "repetare de greseala", secretul poporului evreu. Cu doar cateva momente in urma, Beniamin fusese in lanturi, cu soarta de rob la curtea lui Faraon pecetluita. Si iata-l acum nu numai eliberat, dar si cu onoarea recapatata, cu onoarea si cu onorul demn de un print. Cu Beniamin, Iosef ilustreaza destinul poporului evreu. Si, in lumina acestor fapte poporul evreu devine eroul de drept a intregii istorii de care a avut parte (robie, salvare, 40 de ani in pustiu, Israel, 2000 de ani de exil, din nou Israel...). Povestea lui Iosef ne spune sa avem curaj in vremuri tulburi, credinta si initiativa. Firul istoriei se deapana si oricand roata se poate intoarce... [SIGURANTA INTR-O LUME NESIGURA] In pericopa de saptamana aceasta, Iosef isi pune trei probleme. Prima problema este intrebarea lui: "Mai traieste oare tatal meu?" [45.3] A doua, afirmatia "Ochii vostri [...] vad ca gura mea graieste cu voi" [45.12] Si cea de-a treia, de fapt o intrebare care se naste, este: cum este posibil ca dupa tot ce i s-a intamplat, Iosef sa nu se planga pentru faptul ca fratii lui au dorit sa-l omoare si apoi l-au vandut ca sclav in Egipt? Sa le luam pe rand... Iosef vorbise despre tatal sau in multe randuri inainte de pericopa de saptamana aceasta. De fiecare data, raspunsul a fost acelasi: Iaacov este bine. Si totusi acum Iosef intreaba inca o data. Dar intrebarea nu este la fel... Acum Iosef doreste sa stie daca tatal lui este bine, adica in ce masura Iaacov mai este tatal lui. Este vorba de despartirea lunga, de durerea prin care au trecut amandoi, de toate lucrurile schimbate. Iosef vrea sa stie daca el si tatal lui mai sunt o familie. Afirmatia "gura mea graieste cu voi" pare, pe de alta parte, absurda. Nu este evident ca Iosef vorbeste cu fratii lui?!? Dar si aici se ascunde ceva: oare fratii lui mai sunt fratii lui? Mai simt ei aceeasi dragoste frateasca, mai sunt ei capabili sa il reprimeasca in familie? Iar motivul pentru care Iosef nu se plange este pentru ca a inteles deja misiunea pe care o are si locul lui in planul lui Dumnezeu. Cum se leaga toate acestea? IOSEF SE CAUTA PE SINE INSUSI. Isi cauta familia (fratii), isi cauta radacinile (tatal) si isi cauta locul in lume. Si chiar atunci cand se pare ca a gasit toate acestea, ca toate necazurile lui au luat sfarsit, el continua sa fie nesigur, sa mai ceara o confirmare. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie mi se pare toata aceasta poveste extrem de umana... Este povestea pe care o traim, fiecare dintre noi, intr-un fel sau altul, zi de zi. Este incercarea noastra, a tuturor, de a ne regasi. Si cred - si o spun chiar cu o urma de invidie - Iosef a reusit.    Ce putem invata pentru astazi? [FARA PORUNCI] In toata cartea Bereishit (Geneza) nu exista oficial decat trei porunci din cele 613 ale Torei. Oficial insemnand conform cu una din autoritatile in materie, cartea Sefer HaHinuch (Cartea Educatiei [prin porunci]), atribuita Rabinului Aaron Halevi din Barcelona. Pentru a nu va tine in suspans, cele trei porunci care apar sunt "fiti roditori si inmultiti-va" (Bereishit), circumcizia (Lech Lecha) si "sa nu mancati nervul sciatic" (Vaishlach). Povestea lui Iosef, care incepe in pericopa Vaieshev si se termina saptamana viitoare in pericopa Veiehi, nu contine nici macar o singura porunca. Si sunt atatea evenimente din care s-ar putea trage invataminte!... Probabil ati anticipat intrebarea pe care o sa o pun: DE CE? Iar cheia este chiar ultima fraza pe care am scris-o: pentru ca sunt atatea evenimente din care se pot trage invataminte. Daca tineti minte, in primul comentariu pe care l-am scris, la pericopa Bereishit, am intrebat: "De ce a fost creat pomul cunoasterii binelui si raului?". Iar raspunsul de atunci a fost (in linii mari) faptul ca Dumnezeu a pus pret pe liberul arbitru si pe capacitatea noastra de a alege binele in detrimentul raului. Acelasi lucru se intampla si aici. Povestea lui Iosef este plina de evenimente, de rasturnari de situatii, de probleme morale, politice sau economice. Se petrec - pe parcursul a doar cativa ani si a cateva pericope din Tora - atatea lucruri, unul mai complex si mai problematic decat altul... Si iata cum se leaga toate acestea de subtitlul nostru ("Fara porunci"). In lumea de azi exista oameni in general si evrei in particular care se identifica cu ceea ce sunt cu adevarat intr-o multitudine de feluri. Sunt oameni carora un sunet le aduce aminte de casa parinteasca, sunt oameni carora le place cantecul Iedid Nefesh (de exemplu), sau carora un simplu miros le aduce aminte de Eretz Israel. Sunt - intr-un cuvant - oameni si oameni... Am discutat saptamana asta cu cativa presedinti de comunitati care au venit la Bucuresti pentru un seminar. Si mi-au spus (multi dintre ei) ca din Dvar Tora pe care o scriu, evrei din comunitatea lor iau fiecare altceva. Unii au gasit in ea o modalitate de a isi aduce aminte de cum era la Heder, pe vremea copilariei, iar altii vad Tora ca pe o carte mare de istorie sau de etica... Poruncile vin in Tora putin mai incolo, incepand cu a doua carte, Shmot. Si asta pentru ca - pentru a fi capabili sa primeasca si sa respecte porunci - oamenii au nevoie sa se identifice, sa stie cine sunt. La Muntele Sinai, evreii au spus "Naase venishma" (vom face si vom asculta), cu sensul ca a respecta poruncile este mai important decat a le intelege. Sunt perfect de acord cu asta si cred ca este foarte important ca poruncile sa se respecte chiar daca uneori nu sunt pe deplin intelese. Si cred cu convingere ca nu este normal ca spusele lui Dumnezeu (Tora) sa fie "cenzurate" sau "triate". Dar cu siguranta ca este foarte benefic daca - pentru a se identifica - oamenii preiau ceea ce lor le este util, lucruri de care pot sa se lege. Este, in fond, cred eu, datoria lor! [DE CE ISI DEZVALUIE IOSEF IDENTITATEA ABIA ACUM?] La sfarsitul pericopei trecute (Miketz), lucrurile se terminasera - asa dupa cum am spus-o si la vremea respectiva - intr-un mod straniu, urmand a fi clarificate in pericopa din aceasta saptamana. Iosef isi acuzase fratele cel mic (Beniamin) de furt si decretase, cu puterea investita in el de catre Faraon, ca acesta sa ramana sclav pe viata in tara Egiptului. Pericopa Vaigash incepe cu o petitie. Iehuda se roaga de Iosef (inca necunoscut pe atunci sub adevarata sa identitate) sa accepte un "schimb de prizonieri", anume sa ii permita lui Beniamin sa se intoarca la tatal sau in Canaan in schimbul propriei libertati. Motivul invocat: "Cum ma voi duce eu la tatal meu, de nu va fi baiatul cu mine? Nu vreau sa vad durerea ce l-ar ajunge pe tatal meu." [44.34] Iosef cedeaza si se dezvaluie... Si ma intorc la intrebarea din titlu: de ce tocmai acum? Oare nu era posibil ca pericopa Miketz sa fie extinsa cu cateva versete si sa contina si memorabilul "EU SUNT IOSEF!" [45.3] prin care lucrurile sunt clarificate? De ce era nevoie de suspans si de - iertati-mi termenul - "teatrul" asta? Varianta simpla de raspuns ar fi: pentru ca Iosef dorea sa-si puna fratii la incercare, sa vada daca in timp s-au schimbat, sa le studieze reactiile si evolutia. Perfect valabil. Insa motivatia se extinde inca putin... Si pentru a ilustra, voi oferi o poveste (pe care am scurtat-o si simplificat-o deliberat, si totusi imi cer scuze pentru lungime). A fost odata ca niciodata un om (sa-l numim Moishe) care incepuse sa se uite in jur si sa nu inteleaga de ce deseori lumea era "pe dos". De ce oameni drepti si corecti sufereau fara motiv, de ce foarte multi oameni de nimic aveau de toate si prosperau... Si a inceput Moishe al nostru sa se roage la Dumnezeu sa ii lamureasca aceasta dilema. Iar Dumnezeu i-a indeplinit intr-o buna zi cererea: a trimis pe Eliahu HaNavi (profetul Eliahu) care i-a propus omului sa il duca intr-o calatorie prin lume pentru a-i explica toate aceste lucruri. Moishe a acceptat pe loc, singura conditie pusa fiind urmatoarea: "Daca intrebi vreodata DE CE, eu [Eliahu] te parasesc indata". Calatoria a inceput.Primul popas - casa unui om sarac, cum se spune "lipit pamantului", care traia extrem de modest impreuna cu sotia lui si cu singura lui avutie, o vaca. Si in ziua in care Moishe si Eliahu au ajuns la casa lui, omul i-a primit cu bucurie si le-a oferit din putinul pe care il avea, el insusi si sotia ramanand nemancati. La plecare, a doua zi, Eliahu l-a "binecuvantat" pe om spunand:"Sa dea Dumnezeu sa-ti moara vaca." Si vaca a murit in aceeasi zi. Popasul al doilea, casa unui bogatas, cu sute de acri de padure, si case, si bani, si multe altele. Si - asa cum se intampla in povesti - bogatasul le-a refuzat un pat unde sa ramana peste noapte, mancare si ceea ce s-ar mai fi cuvenit unor calatori. Ba chiar a pus slugile sa ii dea afara cu brutalitate. Si plecand Moishe si Eliahu de acolo, au trecut pe pajistea chiar din fata casei bogatasului, unde un copac falnic fusese scos din radacini de o furtuna puternica. Iar Eliahu a facut un semn si copacul a fost replantat printr-o minune. Neputandu-si stapani uimirea, Moishe a uitat in acest moment de conditia pe care o acceptase la plecarea in calatorie. "Cum e posibil asa ceva?", l-a intrebat el pe Eliahu. "De ce ai facut toate astea? Ce ai avut cu vaca sarmanului om care ne-a primit atat de bine si care acum trebuie sa sufere si mai mult?!? Si de ce ai replantat copacul bogatasului, oricum nu avea nevoie de el si a fost si neospitalier pe deasupra?!?" Luandu-si ramas bun de la Moishe (conform intelegerii), Eliahu a spus: "In ziua in care am ajuns la omul sarac, in ceruri se hotarase ca sotia acestuia sa moara. In schimbul a tot ce a facut el pentru noi, eu m-am rugat la Dumnezeu si El a acceptat viata vacii in schimbul celei a femeii. Iar despre bogatas, i-am replantat copacul pentru ca el sa nu gaseasca sub radacinile acestuia o comoara uriasa, ascunsa acolo de multa vreme..." Si se spune ca incepand din ziua aceea, Moishe a inteles. Deseori ni se intampla sa vedem doar o parte din poza generala, o parte care ne duce cu gandul la lucruri aparent nedrepte sau problematice. Si - iarasi deseori - judecam dupa aparente. Suntem de multe ori "orbiti" sau "cu privirea incetosata" de diverse elemente care apar, de problemele noastre zilnice, de modul in care gandesc altii si nu ne dam seama ca lucrurile pot fi si altfel decat cum par. Ni se intampla sa nu intelegem ca lucruri rele se pot intampla oamenilor buni sau cel putin sa nu vrem sa acceptam accest lucru. Si motivul pentru care Tora se opreste din relatare intr-un moment atat de confuz si totusi atat de incitant este tocmai pentru a sublinia ideea ca drumul nu este totdeauna drept, ca lumina se poate ascunde si in cel mai negru intuneric, ca a avea credinta in Dumnezeu si in viitor este de foarte multe ori, cu toate greutatile si aparentele, un lucru deosebit de util. Si sper ca odata cu trecerea timpului, odata cu multe evenimente si multe "puncte la experienta" (dupa cum le numeste o foarte buna prietena de-a mea), sa ii urmam exemplul lui Moishe si sa intelegem si noi...