Pericopa Ekev (Deuteronom 7.12 - 11.25) Pe scurt Moshe isi continua indemnurile adresate poporului evreu la intrarea in Canaan. Sunt invocate evenimente istorice importante petrecute in cei 40 de ani de pribegie prin pustiu. Moshe avertizeaza ca poporul evreu trebuie sa Il recunoasca pe Dumnezeu, sa nu uite ca Acesta i-a salvat din Egipt si i-a calauzit pe drumul spre Tara Fagaduintei. Sunt reiterate porunci precum distrugerea idolilor si smerenia. Moshe rememoreaza evenimentele in care evreii au pacatuit, razvratindu-se impotriva lui Dumnezeu si indeamna la dragoste si supunere fata de Acesta. Semne de intrebare [CE PUTEM FACE CU CALCAIUL?] Din momentul in care, in urma cu cateva saptamani, am inceput sa citim Cartea Devarim (Deuteronom), comentariile la pericope au devenit, brusc, mult mai grele. Si nu ma refer aici la continut, ci mai ales la subiectele pe care Tora le ofera pentru aceste comentarii. Intreaga Carte Devarim este o repetare, prin gura lui Moshe, a ceea ce Tora ne invata in primele patru carti. Este numita chiar Mishe Tora ("mishe", de la cuvantul ebraic "sheni" - al doilea). La prima vedere si pentru o lectura superficiala, Cartea Devarim poate parea chiar redundanta, atasata pur si simplu la celelalte patru carti ale Torei. Si totusi, un lucru nu poate fi ignorat: din cele 613 porunci ale Torei, aproape 300 sunt continute in Cartea Devarim! Si iata un mic dar semnificativ exemplu... In pericopa de saptamana aceasta, Moshe se adreseaza poporului evreu cu cuvintele: "Daca veti asculta aceste porunci, daca le veti pazi si implini, Domnul, Dumnezeul tau, va tine fata de tine legamantul si indurarea cu care S-a jurat parintilor tai. El te va iubi, te va binecuvanta si te va inmulti; va binecuvanta rodul trupului tau si rodul pamantului tau, graul tau, mustul si untdelemnul tau, rodul cirezilor tale de vite si rodul turmelor tale de oi, in tara pe care a jurat parintilor tai ca ti-o va da. Vei fi binecuvantat mai mult decat toate popoarele..." [7.12-14] Mesajul este aparent simplu: respectati poruncile si Dumnezeu va va rasplati! Problema apare insa in momentul in care cateva intrebari strecoara o umbra de indoiala in aceasta explicatie... In primul rand, pentru a formula versetul introductiv al acestei pericope, Tora foloseste o formulare stranie: "vehaia ekev tishmeun et hamishpatim haele" (in traducere "daca veti asculta aceste porunci"). Cuvantul EKEV insa inseamna in ebraica "calcai"... Care este legatura? In comentariul sau la aceasta pericopa, Rashi spune, citand Midrash-ul, ca referirea la cuvantul "ekev" are o semnificatie speciala: Tora vorbeste despre acele porunci pe care oamenii au tendinta sa le calce cu calcaiul, in acelasi mod in care ar stinge un muc de tigara. Cu alte cuvinte, Moshe le spune evreilor "daca veti asculta chiar si acele porunci care vi se par nesemnificative, atunci Dumnezeu va avea grija de voi..." O noua intrebare se naste: de ce tocmai aceasta formulare? Oare nu putea gasi Tora o formulare mai buna pentru a exprima acelasi lucru? Iar raspunsul este urmatorul: in trei ipostaze din Tora, cuvantul "ekev" are o semnificatie aparte. Prima dintre aceste ipostaze este chiar prima pericopa a Torei, Bereishit. In versetul 3.15 din Geneza, Dumnezeu ii spune sarpelui care o ispitise pe Eva sa manance din Pomul cunoasterii binelui si raului: "Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei zdrobi calcaiul."A doua ipostaza in care apare cuvantul "ekev" este in povestea nasterii lui Iaacov, al carui nume provine tocmai de la faptul ca, la nastere, Iaacov tinea cu mana calcaiul fratelui sau, Esav. Iar cea de-a treia aparitie a cuvantului "ekev" este in pericopa de saptamana aceasta. Sa le luam pe rand... In Geneza, la inceputurile lumii, Dumnezeu a dat oamenilor putine porunci. Una dintre ele era aceea de a avea grija de Gan Eden, gradina in care Dumnezeu ii pusese "stapani". Iar o a doua, prima interdictie in Tora, a fost aceea de a manca din Pomul cunoasterii binelui si raului. Cat de simplu si banal! Ce porunca usoara! Si totusi, Adam si Eva au incalcat-o "cu succes"... Cateva pericope mai tarziu, cand Iaacov trebuie sa se intoarca in Canaan pentru a se intalni cu fratele sau Esav, Tora ne spune ca, dupa ce isi trece pe malul celalalt toata familia si toata averea, Iaacov se intoarce dincolo de Iordan: "I-a luat [pe familia lui], i-a trecut paraul si a trecut tot ce avea. Iaacov insa a ramas singur." [Geneza 32.23-24] Iar Midrash-ul povesteste ca Iaacov s-a intors pe malul estic al Iordanului pentru a recupera niste oale de lut pe care le uitase acolo. Din nou un lucru nesemnificativ, banal, atat de usor de trecut cu vederea! Ce ii trebuiau lui Iaacov oalele de lut, nu avea destula avere? Ba da, insa acele oale de lut erau kasher, iar pentru Iaacov (cel al carui nume provenea de la cuvantul "calcai"), pentru Iaacov, asadar, porunca de a respecta kashrutul insemna foarte mult... Si iata-ne ajunsi la pericopa de saptamana aceasta, in care Moshe foloseste, in discursul sau catre evrei, acelasi cuvant "ekev" (calcai). Pentru a ne aduce aminte de lucrurile care se pot intampla daca trecem cu vederea si strivim cu calcaiul poruncile "mici" ale Torei... De la un simplu fruct (cel din Geneza, din Gradina Raiului), oamenii au ajuns sa fie izgoniti pe pamant si sa moara. De la cateva vase de lut, uitate dincolo de Iordan, Iaacov a ajuns sa se lupte cu ingerul si sa ii fie schimbat numele pe care il purtam cu totii astazi: ISRAEL... In urma cu o saptamana si ceva, am avut Tisha BeAv, zi in care am comemorat distrugerea Templelor din Ierusalim. Al doilea a fost distrus pentru ca oamenii, desi culti si cunoscatori ai Torei, striveau cu calcaiul una din poruncile "mici": interdictia de a uri pe cel de langa noi. Si de la aceasta porunca "mica" nerespectata, un lung si dureros exil a inceput, un exil de 2000 de ani... De la cateva porunci "mici", pe care noi, ca popor evreu, le respectam sau nu astazi, putem ajunge sa meritam (sau nu) sa vedem curand lucrurile pentru care ne rugam zilnic: "sheibane Beit Hamikdash bimheira beiameinu" ("Recladeste Templul Sfant curand, in zilele noastre"). Sa ne ajute Dumnezeu asa sa fie! In pericopa Ekev, Tora ne spune ca lucrurile mici pot face diferenta. Asa cum am citit in Israel, in urma cu cativa ani, intr-un comentariu editat de Chabad, "cu un simplu ALEF (Dumnezeu), putem transforma GOLA (exil) in GHEULA (mantuire)!" Ce putem invata pentru astazi? [FORTA DE A IUBI] In Tratatul talmudic Taanit, exista o Mishna care surprinde prin faptul ca aduce in prim plan o idee stranie: "Nu exista pentru Israel sarbatori mai mari decat Tu BeAv si Yom Kipur, pentru ca in aceste zile fetele Ierusalimului obisnuiau sa iasa afara purtand haine albe imprumutate si sa danseze in vii. Si ce spuneau? "Tinere baiat, ridica-ti ochii si vezi ce iti alegi..."" In vechime, ziua de Tu BeAv (15 Av, anul acesta chiar ziua in care este scris acest comentariu, 24 iulie), era dedicata tinerilor evrei, baieti si fete, care isi cautau "jumatatea". Chiar si in zilele noastre, activitati destinate acestui scop, de a ajuta tinerii sa isi gaseasca un sot sau o sotie, au loc in Ierusalim in ziua de Tu BeAv. Tot in Talmud (tratatul Taanit 30b-31a), invatatii citeaza sase motive pentru care ziua de Tu BeAv a fost declarata o sarbatoare: 1. se permitea casatoria intre membri ai diferitelor triburi din Israel. 2. bului Beniamin, caruia i se interzisese casatoria cu celelalte triburi, i se suspenda aceasta interdictie de Tu BeAv. 3. rtea celor din generatia care iesise din Egipt si despre care Dumnezeu a zis ca nu au voie sa intre in Israel, a incetat in aceasta zi 4. ele Hoshea a permis evreilor din Regatul de Nord al Israelului sa faca pelerinaje la Ierusalim, dupa ce predecesorul lui interzisese acest lucru. 5. datii evrei ucisi in urma asediului de la Cetatea Betar au putut fi inmormantati, dupa multe zile in care romanii interzisesera acest lucru. 6. ziua de Tu BeAv s-a incheiat strangerea lemnului pentru altarul din Mishkan si apoi din Templul din Ierusalim. Dupa ziua de Tisha BeAv (9 Av), in care distrugerea Templului si inceperea exilului au fost temele principale, motivele 1, 2 si 4 din cele sase pentru care Tu BeAv este sarbatoare, pledeaza pentru alte valori. Casatoria numai intre membrii aceluiasi trib, deosebit de importanta pentru identitatea tribala in prima generatie de dupa intrarea in Canaan, ar fi transformat curand Israelul intr-o confederatie de state, si nu intr-un popor unit, asa cum suntem astazi. Circumscris aceluiasi scop, Hoshea ben Ela, ultimul dintre regii evrei ai Regatului de Nord, a permis evreilor sa faca pelerinaje la Ierusalim (lucru interzis de predecesorul sau Ieroboam). A fost recunoscuta astfel, odata pentru totdeauna, importanta Ierusalimului drept centru al spiritualitatii iudaice, drept centru al Israelului unit. * * * Si acum, cateva lamuriri... Ce legatura au toate semnificatiile zilei de Tu BeAv cu pericopa de saptamana aceasta? Care este conexiunea istoriei din spatele acestei sarbatori cu Tora, care este motivul pentru care pericopa Ekev se citeste in preajma acestei sarbatori, in fiecare an? In versetele 7.7-8 din pericopa noastra, Moshe le spune evreilor: "Nu doar pentru ca intreceti la numar pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi si v-a ales, caci voi sunteti cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru ca Domnul va iubeste, pentru ca a vrut sa tina juramantul pe care l-a facut parintilor vostri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mana Lui puternica si v-a izbavit din casa robiei, din mana lui Paro, imparatul Egiptului." In traditia iudaica, ziua de Tu BeAv este Ziua Dragostei. Este ziua in care barierele sociale, tribale, materiale sau de orice alta natura paleau in fata unei forte mult mai mari, mult mai importante: DRAGOSTEA. Fetele ieseau in vii, in haine albe imprumutate (pentru a fi toate la fel, pentru a nu defavoriza pe nimeni), erau uitate greutatile vietii, erau uitate interdictiile de ordin politic sau social, iar tinerii isi infiintau familii, familii evreiesti care sa duca mai departe traditia si credinta iudaica. Luau nastere, trecand peste toate obstacolele, familii in care copii evrei erau crescuti in spiritul dragostei datorate lui Dumnezeu pentru toate obstacolele pe care El Insusi le-a inlaturat din calea poporului evreu pe drumul lui spre libertate fizica si spirituala. In ziua de Tu BeAv, poporul evreu redevenea simplu ISRAEL, asa dupa cum este numit el si in intreaga Carte Devarim pe care o citim acum. Si inca un lucru... In urma cu multi ani, un mare invatat si rabin a fost intrebat de catre un membru al obstii sale: "Rabi, cum se poate ajunge la dragostea lui Dumnezeu?" Iar rabinul a raspuns simplu: "Prin dragostea de oameni." In cele doua sarbatori pe care Talmudul le scoate in evidenta drept "cele mai mari pentru Israel", se intampla exact acest lucru: de Yom Kipur, Dumnezeu ne iarta pacatele din dragoste. De Tu BeAv, evreii ii rasplateau acea dragoste cu dragostea lor de a intemeia o familie, cu dragostea lor pentru spiritul iudaic pe care se angajau sa il predea unei noi generatii. Iar astazi, in lumea care se indreapta de multe ori spre distrugere, rautate sau pur si simplu nepasare, dragostea este mica si firava. Putem sa o facem mare, prin propria noastra putere, sau putem sa o "exilam" si mai mult, sa o strivim cu calcaiul, asa cum Tora ne avertizeaza sa nu facem in debutul acestei pericope... In ziua de Tu BeAv, Dumnezeu ne-a usurat misiunea de a proteja conceptul de Israel ca popor, de a fi uniti in dragoste si valori iudaice. Ziua de Tu BeAv a fost un cadou de la El. Insa celelalte zile sunt in "jurisdictia" noastra. Trebuie ca noi sa ne concentram pentru a le transforma de asemenea in Zile ale Dragostei, pentru a le trai asa cum trebuie, iubind pe Dumnezeu si pe oameni, pretuind ceea ce ni s-a dat si predand toate aceste valori copiilor nostri. Sunt oameni care au cateodata impresia ca Israelul asa cum il cunoastem astazi, este pe pilot automat. Iar prin Israel ma refer si la tara atat de incercata in aceste zile, si la poporul nostru, care de aproape 2000 traieste, sfidand istoria... Sunt oameni care cred ca au voie sa isi traiasca viata oricum, ca generatia care va urma dupa ei poate supravietui si fara valorile pe care atatea generatii inainte le-au purtat pana in prezent. Se inseala amarnic! In timpurile talmudice, in ziua de Tu BeAv lui Dumnezeu i se platea dragostea cu dragoste. Azi avem noi obligatia sa ne iubim copiii, pe noi insine si sa iubim poporul evreu suficient de mult cat sa nu lasam valorile iudaice sa se piarda. Astazi trebuie sa ne imbracam noi in alb, sa iesim in vii si sa strigam, cu toata puterea si dragostea de care suntem in stare: "TINERE, RIDICA-TI OCHII SI VEZI CE ITI ALEGI...""